Căzută ceaţă peste noapte şi padure,
Se pleacă în amurg braţele de pom.
Departe sun chemăriile obscure
Unde nu este cînt sau chiote de om.
S-au rătăcit potecile nocturne
Acoperite acum în sumbre aşteptări
Cînd vor deschide buchii de tăciune
Si lui Moloh satanice cîntări.
Copacii au tăcut în frunze amorţite
Iar liniştea stăpînă se făcu în jur.
Se auzeau încet ecteniile şoptite
Vestind la toţi un tulbure augur.
De prin desiş şi fumuri se desprind
Strigoi ce pier încet în noapte,
Lăsând cenuşa în întuneric fumegînd
Într-un inert văzduh de şoapte.
