Cineva,
A aprins felinare pe stradă,
Să înţeleg cit este Întunericul de timid.
A lăsat dintr-un nepătruns îneceţoşat,
O abureală flotantă.
Iar Obscuritatea în grabă
A segmentat din sine
Nişte elemente aleatorii.
O să rămîn puţin sub felinar!
Voi număra ce îmi oferă:
Aparenţele comode.
Aici nu e loc pentru polemici lungi.
Orice meditaţie sub felinar,
Este o privire chioară,
Peste lucrurile luminate de el.
De aici şi filosofie mediocră.
Argumentele ce te ţin cît mai mult sub lumină.
O să păşesc fără grija umbrei ce o las.
Ori vor aprinde ceva şi peste ea?
Toţi cei ce strabat un drum iluminat,
Nu dau importanţă celui mai scurt.
Iar drumul cu felinare, este de obicei
Cel mai populat.
O să mai rămîn confuz sub felinar.
Ce este el?
Un emiţător de fascicule utile?
O lumina artificială,
Care mă invocă
Să fiu un simplu trecător.
Noaptea ce a înfiat demonii personali,
Este gata să îmi aşeze în faţă
Incertitudinile
Ce am dezvăţat să le citesc.
O să mai rămîn puţin sub felinar!
