Prinși în întuneric - [PAUZĂ]

1.Frica.

                                                                        1.Frica.

Megan privea ca in fiecare zi fereastra micuta incarcata de gratii a orfelinatului Black . Desi era aici de mai mult de o luna , aceasta inca nu se obisnui cu regulile stricte ale cladiri . Soarele era pe cale de a se instala pe cer , mangaind oamenii cu caldura sa coplesitoare. Megan ofta , ridicandu-se de pe pervazul ingust , de ciment , asezandu-se in pat , pentru ca doamna Gill sa isi faca aparitia pe usa masiva din lemn in curand

Femeia plina intra , privind-o pe fata ce statea linistita si se uita pe tavanul plin de crapaturi. Zambi rautacios , in timp ce se plimba prin camera mult prea mica pentru o persoana. Ii facut semn fetei sa se ridice in picioare , privind-o pentru a vedea daca s-a schimbat ceva.

-Domnisoara Williams, din cate se pare v-ati mai cumintit , insa inca suntem cu ochii pe dumneavoastra . Cei de la casa Black din Canada ne-au sugerat sa te monitorizam constant , noi de aici fiind mult mai exigenti.

Fata ofta in soapta , urmarind-o pe femeia ce ii tinea aceeasi morala in fiecare dimineata. Parchetul scaraia sub atingerea pasilor sai greoi , fiind acopmaniat de vocea sa groasa ce se auzi raspicat. Datorita frigului permanent ce domnea in Siberia , mai ales in timpul primaverii , aceasta purta obisnuiti pantaloni de stofa , lungi pana in pamant , incarcati pe dedesupt cu 2 perechi de dresuuri groase , alaturi de haina de blana ce ii cadea pe umeri lati , nelasand la iveala ce avea pe dedesupt. Bocanci grei ii erau mult prea mari , insa ii veneau perfect dupa ce isi punea sosetele flausate , pentru a o incalzi. Corpul masiv , contrasta la perfectie cu fata batranicioasa .  Nasul ii era butucanos  , si mult prea mare in comparatie cu ochii mici negri precum intunericul. Parea la vreo 60 de ani , insa fetul cum se comporta o imbatranea cu mult. Fiind unele dintre putinele angajatele orfelinatului , trebuia sa aiba grija de majoritatea , raspunzand pentru faptele necugetate.

Siberia era orasul frigului , vara fiind singura oportunitate de a incalzi locurile.Megan fusese trimisa la acest orfelinat datorita incercariilor sale destul de nereusit de a scapa , toti pierzandu-si controlul asupra ei.

Geamurile pareau mai mult cele ale unei inchisori , gratii lungi si groase din fier , stand la o departare de cinci centimetri una de alta. Casa la fel de intunecata , era construita inca din secolul al XVIII lea , avand un renume de temut.  Arta gotica , o facea sa para multi mai impunatoare , pereti greii fiind incarcati cu culori intunecate precum negrul si maro. Cei peste 100 de copii si adolescenti asteptau clipa pentru a iesi din iadul acela , negandundu-se ca nu aveau unde se duce. Fiecare zi parea venita din strafundurile pamantului , copii fiind pusi sa curete imensa cladire , mai apoi sa ii ingrijeasca pe cei mici in timp ce angajatele isi beau cafeaua , mancand prajituri , fursecuri si stand la TV.

Imediat ce asistenta iesi pe usa , Megan se grabi la valiza mica ce o avea sub pat , privind cele cateva hainele pe care le mai avea. Luase un hanorac negru , alaturi de jeansi negri uzati , iesind pe usa pentru a se duce la dusuri. Datorita discursului mult prea lung , la ora aceasta toti probabil erau la masa , avand inteaga baie la dispozitia sa.  Apa calda venea cu greu datorita centralei vechi , fata injurand , neputandu-se hotara in a dardai de frig sau a se opari. Pana la urma o reglase , spalandu-se rapid , cu putin noroc putand ajunge la micul dejun. Ca in fiecare dimineata parul brunet la fetei era facut ghem , datorita cocoului strans cu care dormise. Isi trecu peria cu greu , descurcandu-l putin insa nu de tot. Avand parul lung pana la talie , nu putea sa il lase desprins , deoarece o incomoda , in fiecare dimineata prinzandu-si-l . Alerga destul de plictisita spre sala de mese , unde toti mancau sau nu hrana ce li se dadea , nefiind prea excelenta.

De aceasta data fata se aseza intr-un colt mai retras , ferit de ochii tuturor , ciugulind mai mult din painea prajita unsa cu miere. Ca de fiecare data, lasa farfuria , pe jumatate terminata pe masa , indreptandu-se cu pasi mici spre aripa copiilor sub 2 ani . In fiecare zi , de cand era aici alesese sa aiba grija de Matt , prichindelul de numai 5 luni , de care s-a atasat din prima clipa. Precum si ea , acesta a fost abandonat la nastere de catre parini , ajungand la orfelinatul acesta din pura intamplare.

E destul de trist sa vezi copii fragili , lasati pe mana oameniilor acestia mizerabili , ce “lucreaza” aici doar pentru a avea un acoperis deasupra capului , neinteresandu-i de sufletele ce razbesc de foame , suferinta si mai ales iubire .

Lua baietelul grasut in brate , acesta razand vesel cand o vazu. Pielea catifelata , alba contrasta bine cu ochii sai marii , verzi , parul din cate se parea fiind destul de inchis la culoare. Lua biberonul pe care era scris numele lui , bagandui-l in gurita mica , sorbind nerabdator laptele caldut.

Megan zambi , fiind intrutotul captivata de faptura micuta ce se afla in bratele sale.

Pe cand aceasta statea linistita , bucurandu-se de momente fericite ,in orfelinat se intamplau lucruri ciudate. Toti erau agitati de venirea noului baiat , frica fiind cuvantul ce predomina.

Frica de a accepta o noua persoana ,frica de a nu se intelege , frica de a exista cineva superior.