Prinși în întuneric - [PAUZĂ]

6.Despartirea.

                                                                                             6.Despartirea.

Dimineata se revarsa bucuroasa, peste orasul nu tocmai micut.  Desi Siberia nu parea tocmai o atractie turistica, deoarece frigul ce predomina nu incanta turisti, era un oras superb, plin de istorie si in acelas timp obiective naturale.

Diminetiile reci, incarcau atmosfera de energie, lasand soarele zgribulit, sa se fixeze pe cerul albastru, incercand sa incalzeasca imprejurimile. Orfelinatul Black, era situat la periferie, unde chirile erau cu mult mai scazute decat in partea centrala. Vis-a-vis era unul dintre acele cluburi deocheata, unde oamenii plecau beti, jefuiti de barmani ce turnau bautura fara a se opri, combinand bineinteles si cu nelipsitele droguri.

In apropiere, se afla un club de striptease, unde in mare parte barbatii isi faceau poftele, profitand in majoritatea cazuriilor de fetele neajutorate, sarace, unele chiar si iesite din orfelinat.

In rest, majoritatea cladiriilor erau parasite, in ele adapostindu-se oamenii strazii, care nu lipsesc din nici o parte a lumii. Un magazin alimentar, era amplasat in josul strazii, negasint insa mare lucru, inafara paini mucegaite si sticle de bautura.

Doamana Gill se trezi mai binedispusa ca niciodata, fiind pregatita de o noua zi, in care sa se hraneasca cu durerea copiilor si adolescentiilor insuportabili. Se imbraca cu hainele groase, imediat ce isi facu un dus, prinzandu-si parul lung intr-un coc, ca in fiecare dimineata.

Un zambet i se intipari pe fata in timp ce cobora scarile, spre a ajunge la Megan si Harry. Deschise usa zgomotos, privindu-i pe cei doi copii ce stateau imbratisati in incercarea de a se incalzi. Privirea i se induosa, amintinu-si de serile petrecute cu sotul ei, inca de cand erau in facultate.

Era o tanara frumoasa pe atunci, lipsita de griji, insa plina de fericire si energie. Insa tipul trece, iar viata isi lasa amprenta intr-un mod sau altul. Pentru prima data sufletul sau de gheata se topi pentru cateva secunde, insa apoi deveni mai rece ca niciodata, ura invaliundu-mi ultima farama de compasiune.

Lua lanturile ce inca stateau comode , aruncandu-le spre cei doi precum un bici. Harry fu primul atins, scrasnind din dinti datorita durerii, apoi o lovira si pe fata insa cu o intensitate mai mica. Megan gemu de durere, doamnei Gill scapandu-i un raset infundat in timp ce continua tortura. Baiatul o inconjura pe fata, bagand-o in perete, pentru a o apara, in timp ce acesta scapa mici tipete de durere.

Bruneta se intoarse in micutul spatiu cu fata spre baiatul cret, privindu-i ochii verzi, aproape inundati de lacrimi. Simtea cum inima ii batea din ce in ce mai tare, realizand ca el indura acele dureri doar pentru ca ea sa nu fie ranita.

Ii atinse obrazul cu degetele micute, simtind lacrimile lui cazand pe obraji. I le sterse, incepand si ea sa suspine, cand femeia batrana se muta in fata lor, putandu-i lovi din acest unghii pe amandoi. Harry vru sa se puna din nou in fata fetei, aceasta impiedicandu-l. Il privi in ochii, simtind fierul tare ce ii atingea pielea, lasand urme rosiatice, dureroase. El doar o privi, neintelegand de ce nu il lasa sa o apere, simtind durerea ce o simte si ea.

-Doamna Gill, incetati va rog.

Cuvintele ii erau precum niste suspine, batrana aruncand insa cu toata puterea spre spatele fetei, lovind-o animalic, apoi plecand, lasand in urma ei usa deschisa.

Harry se ridica primul, simtind o durere destul de apasata pe spate, insa simtea mai multa durere pentru fata ce statea la palmant. O lua usor in brate, precum un copil mic, aceasta gemand de durere, insa zbatandu-se pentru a o lasa jos. Acesta se conforma, Megan zambindu-i scurt, in incercarea de a sta cum trebuie in picioare. Desi nu parea atat de dureros ca niste lanturi sa te loveasca, era destul de neplacut, lasand mai apoi niste dureri graznice.