Prinși în întuneric - [PAUZĂ]

11.Avionul.

                                                                                                    11. Avionul.

Harry casca indelung, privind imprejurumile pentru a mia oara, in incercarea de a sta treaz. Megan se cuibari usor la pieptul acestuia, somnul fiindu-i mult mai bun datorita caldurii ce o emana baiatul. Parul sau brunet atarna spre podea, miscandu-se constant datorita mersul tirului.

Baiatul cret se intinse cu grija pe intreaga canapea, lasand picioarele lungii ca aratne pe marginea din plus, tragand-o pe fata peste el, jucandu-se cu parul acesteia, pana ce adormii.

Soferulu tirului injura in gand la vederea pozitiei nu tocmai placute ale celor doi tineri ce dormeau, fiind cufundati intr-un somn adanc. Tusi usor, pentru a-i putea trezii, Harry fiind primul ce baga de seama.

Megan se trezi datorita miscarii bruste, aproape ajungand pe podea datorita sperieturii, bratele baiatului prinzand-o imediat.

-Am ajuns la aeroport. De acum va descurcati signuri.

Barbatul micut de inaltime pleca, cei doi adolescenti coborand din remorca lipsita de prea mult aer. Soarele stralucea puternic, o caldura usoara invaluind intreaga atmosfera. Temperatura era mai ridicata decat cea din Siberia, ceea ce le-a permis sa isi scoata geaca prea groasa data de barbatul de la vama.

-Ce vom face acum Harry?

Vocea fetei tremura  cand o pala razleata de vant se propti de ea, facand-o sa se clatine usor. Baiatul ridica absent din umeri, inspectand locul in care aflau. Doua avioane de dimensiuni medii stateau pe pista uriasa, unul fiind incarcat cu mobila din tir, iar in celalat era plin cu sute, sau poate chiar mii de sticle de bautura.

-A-am ma sczuati, unde are destinatia acest avion?

Vocea lui Harry era nesigura cand se adresa omului de securitate, ce il privi rece.

-Londra.  Voi ce cautati aici? Nu se permite accesul calatoriilor.

Cei doi inghitira in sec la auzul vorbelor barbatului, ramanand impietriti in fata lui. Era de aceeasi inaltime ca si Harry, insa muschii sai erau mult mai proeminenti, sub vesta anti-glont si bluza neagra groasa.

-Voi sunteti cei ce se ocupa de transportul bauturiilor pana la destinatie?

O voce groasa se auzi in apropiere, Megan si Harry intorcandu-se pentru a vedea un barbat tanar, ce le zambea prietenos. Fara a mai zice nimic, incuviintara in semn de aprobare, baiatul facandu-le semn spre intrarea avionului.

Interiorul era unul normal, insa il locul obisnuitelor scaune, era un gol, fiind acoperit de baxuri de bere si bauturi fine.

-Sper ca totul sa ajunga intreg la destinatie. Drumul, dupa cum ati aflat va fi destul de lung. In frigiderul acela se afla cate ceva de mancare. Puteti dormi, probabil, insa pe rand pentru a sta de paza. Din Londra nu mai este treaba voastra. Parasiti avionul imediat ce aterizeaza.

Baiatul tanar le zambi celor doi, cercetand-o interesat pe fata ce il privea zambind.  Era inalt, corpul fiindu-i bine proportionat, muschii proeminenti incordandu-se sub tricoul ce il purta.

-Mult noroc, si sper sa nu va gaseasca cei de la Casa Black.

Usa se inchise in urma lor, acestia ramanand cu gura deschisa la ultimele cuvinte spuse de baiat. Avionul se ridica destul de brutal de la sol, in mai putin de zece minute fiind in aer.

-La dracu.

Pumnul lui Harry zbura spre usa incuiata a avionului, facand sa se clatine nesigur. Megan se lasa sa cada pe suprafata rece, inspirand si expirand nergulat in incercarea de a se calma. Norii pufosi puteau fi vazuti pe ferestrele micute, luminate de ziua insorita.