Prinși în întuneric - [PAUZĂ]

14.Amintiri.

                                                                                                              14. Amintiri.

Cei trei tineri, stateau si se uitau unii la altii in timp ce mancau fara chef ouale prajite si painea unsa cu unt si gem. Luke a fost trezit de zgomotul canii sparte, dispozitia una nu tocmai fericita. Soarele se strecura nonsalant prin fereastra descoperita, incalzindu-i pe tineri cu caldura pe care o emana.  Megan isi plimba ochii de la un baiat la altul, dadndu-si seama ca astazi vor trebui sa plece, relativ pentru totdeauna.

Bratele lui Luke erau infasurate strans in jurul taliei fetei brunete, imbratisand-o calduros, aceasta ascunzandu-si fata in scobitura gatului sau. Buzele baiatului se asezara pe fruntea ei, aceasta lasandu-se usor moale in bratele lui.

-Haide odata Megan!

Vocea lui Harry era grava, ceea ce facu un fior sa se strecoare pe sirea spinarii fetei, aceasta tremurand usor. Se dezlipi cu greu din bratele calde ale blondului, dandu-se 2 pasi in spate inainte de a-l privi pentru ultima oara. Un regret profund a pus stapanire pe sufletul ei inainte de a pleca din casa. Desi Luke a insistat ca cei doi sa ramana, Harry a refuzat insistent, vrand sa ajunga la casa mamei sale, in cel mai scurt timp.

Mana lui Harry se aseza pe talia fetei, tragand-o spre iesirea blocului, aceasta conformandu-se fara a mai zice nimic. Apropierea dintre cei doi de seara trecuta, parca nici nu s-a intamplat, comportamentul baiatului cret, netradand nici o emotie.

Sofetul taxiului statea rezemat de masina galbena, asteptandu-i pe tinerii care nu au intarziat sa apara. Datorita baniilor pe care i-au imprumutate, pe termen nelimitat de timp, de la Luke, puteau ajunge la periferia Londrei rapid, ramanandu-le banii si de mancare.

In mai putin de 15 minute, masina oprin in fata unei case modeste, ce de departe parea parasita. Culoarea odata alba precum laptele acum arata murdara , ducand cu gandul spre un gri deschis. Usa era inchisa, metalul rece maro fiind indoit pe alocuri, semn ca cineva a vrut sa intre, nereusind insa. Spre fericirea lui Harry ferestrele erau intregi, la fel ca si casa in sine. Tablourile cu diverse peisaje impodobeau holul,  cuierul fiind inca daramat in urma incidentului de acum doi ani. Cei doi tineri inaintara, intrand mai intai in bucataria aranjata pana la cel mai mic detaliu. Aragazul era plasat langa fereastra, in stanga lui derulandu-se un bufet mare, la capatul caruia statea chiuveta ruginita. In partea dreapta se afla frigiderul nefunctional, in mijloc fiind pozitionata o masa alaturi de doua scaune.

Sufrageria era invadata de obiecte ravasite, lucruri sparte, si ce mai important amintiri...Amintiri pe care Harry le traieste in fiecare zi, amintiri care vor ramane mereu in acel loc. Baiatul se prabusi exact in locul unde mama sa a murit, incepand sa planga, mana sa mangaind parchetul patat de o dara de sange. Megan se holba la locul macabru, nestiind ce ar trebui sa faca. Se lasa in genunchii langa Harry, mangaindu-l absent pe spate, acesta doar ascunzandu-se in bratele sale.

-Imi este atat de dor de ea Megan...Imi e dor de fiecare sarut ce mi-l dadea pe frunte in fiecare seara, de imbratisarile lungi, rasul ei... Vocea ei cristalina, cantecele melodioase cantate cu mult drag la pian, dar cel mai dor imi e de iubirea ei.

Un oftat trist i se prelinse fetei brunete printre buzele carnoase, gandindu-se ca ea nu a avut parte de nici o experienta de acest fel. Isi musca tematoare buza inferioara, tracandu-si degetele prin parul carliontat a lui Harry, sarutandu-l pe frunte, in incercarea de a-i alina usor durerea.

Baiatul isi plasa degetele pe spatele fetei, strangandu-i pielea puternic, facand-o sa scranceasca. In cateva ore cu siguranta pielea i se va invinetii, insa in acest moment, durerea sufeteasca, era mult mai puternica decat cea fizica.