Just sex?

Capitolul 12

***
Timpul a trecut foarte repede, am petrecut multe săptămâni alături de Angel și am ajuns sa tin la el ca la un frate. M-a primit în casa lui cu bratele deschise fără nici un alt gând ascuns. Pana în acest moment nu a încercat să mă abuzeze și pot spune ca am foarte multa încredere în el. M-a sprijinit și ajutat sa trec peste tot ceea ce am suferit, peste chinul pe care l-am trăit lângă acel nenorocit pe care sper sa îl înghită pământut și să moară în cele mai groaznice chinuri.

Corpul meu s-a recuperat foarte repede, urmele au dispărut aproape complet. Nu mai am vânătăi, nici zgârieturi iar urmele de curea lăsate pe spatele meu sunt convinsa ca o sa se vindece cat de curând precum și cele lăsate de frânghie pe încheieturile mâinilor. Toate aceste răni vor dispărea însă nu sunt sigura ca rănile din sufletul meu se vor închide vreodată, nu cred ca voi mai putea sa ating vreodată vreun bărbat fără ca chipul acelei creaturi sa îmi reapară în fata ochilor. Nu cred ca dacă într-un final ma voi reîntâlni cu James voi putea sa îi ofer iubirea pe care i-o ofeream înainte. Pur și simplu nu ma mai simt în stare să văd un bărbat cu aceeași ochi ca înainte.

Gândurile îmi sunt întrerupte de vocea lui Angel ce se afla în spatele meu. Jur ca adora sa ma sperie, parca merge pe vârfuri! Nici acum nu știu cum face.. Mi-ar fi fost de folos trucul asta atunci când Sara se supăra pe mine și nu mă lasa sa plec la petreceri.

-Iar ai rămas pe gânduri? întreabă acesta cu un glas extrem de jucăuș zambindu-mi larg.

-Jur ca dacă mai faci asta o sa îți leg un clopoțel de gat ca sa te aud când intri. Pe bune, o sa fac un infarct dacă o să mai apari asa în spatele meu.

-Haaai, nu fi rea, știi doar ca ador sa fac asta.. Nu îmi strica plăcerea.. Ialtă-mă. spune acesta cu niște ochișori mari și cu o voce de copilaș răsfățat, știa că nu pot să îi rezist când face asta.

-Bine bine, copil mare ce ești.

Îl ador pe Angel, după ce l-am cunoscut cu adevărat am reușit să îmi dau seama ca este o persoana buna cu care poți socializa, te poti distra, poti glumii precum și multe alte lucruri, însă nu as reușii niciodată să îl văd altfel decât că pe un prieten liniuță frate mai mare care are grija de mine și sunt sigură că sentimentul este reciproc.

-Ei bine, nenea ninja, cărui fapt datorez aceasta plăcută vizita? începe să râdă și îmi răspunde rânjind.

-Pai trebuie sa dau un fel de bal pe care părintii mei îl organizau an de an. A devenit o tradiție pe care nu vreau sa o stric și.. nu l-am lăsat să își termine fraza ca imediat m-am băgat peste.

-Si ce este cu asta? O sa fie un bal din ala fandosit în care bogătanii o sa se poarte ca niște snobi cu ceilalți?

-Daca m-ai lăsa să termin măcar o dată.. oftează încet.

-Bine bine nenea, scuze.. Continua, de data asta o sa te las sa termini.

-Asa. Deci rămăsesem la faza cu organizarea. Am lucrat câteva săptămâni și am reușit să organizez tot ceea ce trebuia organizat, am comandat băuturile, am angajat pe cineva ce se va ocupa cu muzica, am luat decorațiunile, am angajat o firma care sa se ocupe cu mâncarea și restul. Însă îmi lipsește un singur lucru, o partenera. Și vreau să te rog sa fi tu partenera mea. Doar formal.. Și nu te oblig.. Adică dacă nu vrei.. Eu nu...

-S-a făcut pitic. îl întrerup eu și ii ating nasul cu degetul arătător.

-Balul se va tine la noi în conac în seara asta.

-În seara asta? Pai și cum este organizarea?

-Aproape gata însa tot nu pot sa îmi dau seama cum de nu ai văzut mulțimea de oameni care lucrează de zor atunci când ai coborat la micul dejun.

-Pe bune? Aaaaa.. Acum totul are sens. Când am coborât și am văzut ce se întâmplă acolo credeam ca încă visez și totul este în mintea mea. Dar ce erau cu acei omuleți verzi care dansau pe lângă ceilalți?

-Ce? Ce omuleți verzi?

-Nu ai angajat și niște omuleți verzi dansatori?

-Wtf?!? Nu.

-Clar, tre sa o las mai moale cu băutura și sa dorm mai mult.

-Daca ai dormii mai mult decât dormi acum ai întrece recordul Frumoasei Adormite de 100 de ani.

Începem amândoi să râdem apoi acesta ma ia în brate și mă strânge cu forta făra sa mai spună nimic. Strânsoare era tot mai puternica, era ca și cum nu ar fi vrut sa ma lase sa plec din bratele sale.

-Esti bine? îl întreb auzindu-l cum suspina lung.

-Trebuie sa îți spun ceva..

Îmi dă încet drumul din brate, avea o fata serioasa și totuși trista. Imediat am putut sa vad o lacrima scurgându-se pe obrazul acestuia. Ma ia de mână și se așează pe pat făcându-mi semn sa ma așez și eu.

-Ia loc... Pai.. Ști că nu ti-am spus niciodată foarte multe despre mine și pentru moment am un secret pe care nu vreau sa ti-l dezvălui.. Nu.. De fapt îmi este greu.. Nu pot sa ti-l spun. Nu știu cum te va afecta, nu vreau sa te simți folosiata.. Promit ca în curând o să pot să îți spun tot însă acum chiar nu pot. Vreau doar sa știi că lângă mine vei fi bine, nu vreau sa fugi de mine, nu vreau sa îți fie teamă. Vreau sa te simt cu mine ca și cum aș fi cel mai bun prieten al tău. Ai încredere nu am nici o intenție ascunsa.

Îmi pun bratele în jurul gâtului sau și îl strâng cu putere.

-Nu-ti face griji. Am încredere în tine. Atunci când vei fi destul de încrezător încât să îmi spui ceea ce s-a întâmplat voi fi aici.

Bratele sale parca nu mai voiau să îmi părăsească corpul. Ma strângea la pieptul sau, voia să mă protejeze.

***

-Melody! Mai ai mult pana ești gata? striga Angel din spatele ușii închise.

-Nu, poti sa intri. Spun eu către acesta care părea vizibil nerăbdător.

Ușa se deschise încet cu un scârțâit deranjant lăsându-l la vedere pe Angel ce era îmbrăcat într-un costum negru la care a adăugat o cămașă albă imaculată, un papion si miște pantofi negrii. Arata demențial. Pot spune ca pentru un barbat știe să se aranjeze destul de bine. Îmi iau plicul în mână și m-a așez în fata acestuia întrebându-l:

-Cum arat? acesta rămâne puțin cu gura căscată însă își revine destul de repede și își așează mana pe talia mea lăsându-ma pe spate și aplecându-se deasupra mea.

-Hmmm.. Arati apetisant, dacă nu ar trebuii sa mergem la acest eveniment te-aș arunca în pat și nu te-aș mai lasă să te cobori o săptămână, pot garanta ca nu ai mai putea sa mai mergi după. spune el cu un glas pervers privindu-ma în ochi. Dar cum avem treaba nu o pot face.

Ne ridicam amândoi imediat acesta mutându-si privirea în altă parte, ăsta era modul sau de a se camufla atunci când nu mai are o replică în situațiile asemănătoare, devenea asa pervers însă știu ca nu ar face nimic fără sa îi dau eu voie mai ales după tot ceea ce am pățit. Zambesc și îmi așez o mana pe obrazul acestuia.

-Presupun ca arata destul de bine deoarece te-ai panicat și ai intrat in modul pervers. Sa ști că nici tu nu ești mai prejos. îi răspund încet apropiindu-ma de urechia lui.

-Mergem? pe fata acestuia apare un zâmbet încrezut oferindu-mi bratul.

-Sigur, îi prind mana apoi ies ușor pe ușă acompaniata de frumosul meu partener.

Scuzati întârzierea. Nu am avut nici foarte mult timp și nici inspirație, dat fiind faptul că am întârziat atât de mult voi posta și un capitolul bonus ziua următoare. Lectură plăcută în continuare.
=￣ω￣=