Dragoste cu beneficii.

Capitolul11

Mă trezesc pe pat la spital, cu branulă în mână și Kevin lângă mine.

-Frate, cum am ajuns aici? Întreb eu.

-Păi ai băut până n-ai mai putut și am chemat salvarea că ai leșinat.

-Spune-mi că-i un vis, te rog. Și că e Abby e bine?

-Abby...

-Lasă.. Tonul tău spune totul... Mă duc la ea.

-N-ai voie. Stai să chem un doctor.

Pleacă Kevin, iar eu rămân singur în pat, gândindu-mă la Abby. După 10 minute de așteptat apare Kevin cu o femeie cu niște forme destul de voluptoase, ok, e ciudat, în mintea mea e doar Abby, iar eu o văd pe asta cu forme, cred că încă mai am alcool în sânge.

-Bună ziua! Vă simțiți mai bine?întreabă ea cu o voce liniștită.

-Da, sincer vreau doar să plec la iubita mea.

-Bine, imediat. Văd că sunteți foarte hotărât și vă simțiți bine.

După ce îmi scoate branula, îi mulțumesc, mă încalț și plec cu Kevin spre Abby. Am ajuns în 10-15 minute, spitalul era foarte aproape de cel unde am fost eu. Intru în spital și fug spre salonul unde era Abby, intru și o văd cum se chinuie să trăiască, mă așez în genunchi lângă pat, îi iau mâna în mâna mea și zic:

-Bună iubito. Sunt aici cu tine, te rog, nu mă lăsa, nu pot să merg mai departe fără tine, cine mă mai poate enerva la maxim și în același timp s-o iubesc așa mult, vreau doar să te faci bine, și să vii acasă, unde știi că îți e locul, acasă lângă mine, bătându-ne, jucându-ne, certându-ne și...iubindu-ne. Te rog.. Iubito nu mă lăsa singur în lumea asta. Te iubesc prea mult să te pot înlocuii cu alta, nu pot să fac nimic fără tine, cea care mă ceartă când întârzii acasă, care mă iartă când o mint, care mă iubește mai mult ca orice de pe lume.. Doar trezește-te.. Te iubesc, Abby!

Lacrimile îmi apar pe față, știu..pentru un băiat e ciudat să plângă dar vin momente în viață când toată durerea se întoarce, odată cu amintirile care se întorc mereu și mereu, îți bântuie gândul. În spatele meu Kevin care îmi zâmbește cu un doctor lângă el.

-De ce zâmbiți? E amuzant?
Iubita mea e..e..moartă.. Și voi radeți...

-Nu râdem, uită-te la dreapta. Zise doctorul cu o voce subțire.

Îmi întorc privirea spre dreapta, brusc aparate pornesc și inima lui Abby începe să bată din nou, zâmbesc și mă uit la ea, și o sărut pe frunte și îi șoptesc:

-Știam că vei reuși, iubito. Mă întorc mai târziu.

Mă ridic și îl iau în brațe pe Kevin, îi mulțumesc doctorului și plec. Mă urc în mașină cu zambetul pe buze și pornesc spre casă, ajung acasă, intru și încep să strâng băutura goală de pe jos cu ajutorul lui Kevin, după ce am terminat, Kevin mă întreabă:

-Frate,eu merg la sală, vii cu mine?

-Sigur. Stai să mă îmbrac cu ceva lejer pentru sport.

-Ok. Te aștept.

M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening gri și un maieu alb, mai strâns pe corp și în picioare niște adidași albi air max de la nike. Și plecăm, am ajuns la sală, am tras de fiare pe acolo cu Kevin și un antrenor, și apare Edi, cel mai mare dușman la meu, se apropie de mine și îmi zice:

-Abby se simte bine? Începând să râdă.

Eu îl împing și îi dau un pumn în stomac, el făcând același lucru, începând să se băteam la sală, în față la toată lumea. Apare Kevin și mă ia de acolo.