A summer full of..

Let it burn

Totul a fost gata pana la lasarea soarelui, iar acum stateam cu totii pe butucii de lemn sau paturile asezate in jurul lui, cantand si razand in jurul uriasului foc, care neincalzea si ne apara de adierea racoroasa a vantului de seara. Bine, poate "cantam" nu era tocmai cuvantul potrivit, mai degraba "cantau" se potriveste mai mult, eu nu puteam face altceva decat sa ascult si sa incerc sa imi fac inima sa bata mai incet.

Cu douazeci de minute in urma, supraveghetorul, al carui nume am aflat ca era Ike, venii cu o chitara in mana si se aseza langa noi. Nevrand sa stau prea in fata, mi-am ales un mic bustean mai in spate, fiind ferita de privirile altora.

-In regula gasca, a inceput acesta, stand pe busteanul din fata, privindu-ne. In seara asta o sa ne distram, ca si pe tot parcursul acestei veri, desigur. M-am gandit cum ar trebui sa incepem vara asta, si ce mod mai bun decat cu niste cantece la caldura unui foc de tabara?!

La auzul cuvintelor lui grupul a inceput sa il aclame, semn ca le suradea ideea si erau de aceasi parere cu el

-Ok, facem asa, incep eu, apoi, daca vrea altcineva sa cante, primeste chitara, si tot asa.

Recunosc ca nu prea eram atenta la ce se discuta, eram prea ocupata sa ma gandesc la faptul ca era doar prima seara acolo, ca sa mai aud si ce era in jurul meu. Totul s-a schimbat insa intr-o secunda, atunci cand i-am auzit vocea. Canta o versiune acustica a melodiei "Save Rock and Roll" de la Fall Out Boy, si nu puteam sa cred ca auzeam melodia asta aici. Chiar si asa, melodia a fost ultimul lucru care m-a facut sa il ascult. Nu era o voce speciala, dar avea ceva anume care m-a vrajit si care m-a facut sa imi intorc toata atentia in directia ei, si  lui. Vocea lui ma facu pentru cateva momente sa uit unde sunt, sa uit ca sunt in locul ala in care nu voiam sa fiu.

Cred ca ma uitam ca o fraiera, pentru ca la un moment dat l-am vazut uitandu-se atent spre mine pret de cateva secunde bune si zambindu-mi brusc, moment in care am clipit des de cateva ori dupa care mi-am intors buimaca capul in foaie, sperand ca nu am aratat ca o ciudata. Incercam apoi sa ma concentrez, dar simteam ceva ciudat, in stomac si in piept. Dupa ce s-a oprit din cantat insa m-am mai linistit, si am putut respira din nou. A continuat apoi sa paseze chitara la cativa dornici sa se distreze, dupa care au inceput sa spuna povesti de groaza sau glume, sa joace jocuri.

*S-a terminat? Wah, in sfarsit*

Mi-am prins din nou parul , si am vrut sa ma ridic de pe bustean vazand ca toata lumea se indrepata spre corturi.

-Hei!

-La naiba! Am crezut ca urma sa fac un atat de panica, in momentul cand m-am trezit cu Ike langa mine pe butean, aparul de nicaieri.

-Scuze, mi-a spus incepand sa rada cu pofta, amuzat de mini atacul meu.

-Mda, i-am raspuns calmandu-ma. E in regula, e doar...al treilea? Pe ziua de azi? I-am raspuns tragand aer in piept.

-Scuze, credeam ca m-ai vazut venind sau ceva, nu credeam ca o sa te sperii din nou, mi-a raspuns oferindu-mi unul din zambetele lui largi, care imi faceau fluturii din stomac sa inceapa din nou sa zboare.

Vazand ca nu spun nimic, din cauza ca dintr-un oarecare motiv mi-am pierdut toate replicile pe care le aveam, a tras aer in piept si a continuat el discutia pe care se pareca o aveam.

-Si? M-a intrebat zambindu-mi. Cum ti se pare pana acum? Te-ai acomodat cu...totul?

-Mda, sunt...de aceiasi parere ca locul meu nu e aici, am vrut sa spun. E...dragut, am hotarat sa spun insa pana la urma. Nu intelegeam totusi de ce e atat de preocupat de parerea mea, sau de cum ma simt. Poate ca vrea ca toata lumea sa se simta bine, doar, asta e treaba lui in tabara, nu? Sa aiba grija de noi.

-Dragut, zici?! A stat putin pe ganduri, dupa care si-a scututat capul chicotind si mi-a intins mana. Ike, a spus, prezentandu-se.

-Am auzit, i-am raspuns zambindu-i slab si facandu-l sa rada.

-Ok, dar eu nu l-am auzit pe al tau, mi-a raspuns cu mana inca intinsa.

M-am uitat spre el cateva secunde, dupa care am dat mana cu el.

-Rain, i-am raspuns observandu-i ochii cum se maresc la auzul numelui meu.

-Rain?!

-Da, Rain, am repetat vazand cum surprinderea i se sterge de pe fata.

-Huh, am impresia ca se ascund mai multe in spatele fetei asteia mposomorate, mi-a spus luandu-ma prin surprindere. Continua sa imi zambeasca, etalandu-si dintii albi si zambetul acela larg, iar mainile noastre erau inca impreunate, amandoi uitand de ele. Mi-am desprins usor mana cand mi-am dat seama, dezlipindu-mi privirea din ochii lui albastrii.

-Nu neaparat, i-am raspuns timida in cele din urma. Si chiar daca se ascunde, asta e si ideea, mi-am spus in gand.

-In regula, Rain. S-a ridicat de pe butuc, scuturandu-si pantaloni. Am o idee. Maine dimineata ma gandeam sa merg sa prind rasaritul, hai cu mine!

-Ah, nu stiu...i-am raspuns luata prin surprindere de propunerea lui. 

-O, haide, nu te mananc, in plus, trebuie sa facem ceva in legatura cu fata aia posomorata.

-Dar...

-Ok, deci e stabilit, m-a intrerupt razand. Ne vedem pe ponton la 5, mi-a spus stabilind singur totul, dupa care mi-a facut cu ochiul si a plecat spre cortul lui.

Eu nu am mai apucat sa spun nimic, sa protestez, sa aprob, nimic. Am scuturat din cap, indreptandu-ma spre cort. Am mai stat putin afara, in fata lui, gandindu-ma cat loc si-a facut deja in sufletul meu, in momentul in care am realizat ca il plac, si ca asta probabil nu era de bine.  Ajunsa la concluzia asta, am intrat in cort, incercand sa adorm.

*Cred ca nu se intampla nimic daca merg?!* mi-am spus stand intinsa pe sacul de dormit, si privind tavanul de panza al cortului pana am reusit in sfarsit sa adorm.