A summer full of..

Bend and broken

De trei zile ma simteam ca un crevete uscat. Abia daca m-am intalnit cu Ike de cand a venit Amy. Singurele momente in care mai vorbim si noi erau acelea cand aveam diverse activitati cu tabara, sau cand Amy dormea in timpul zilei. In rest, il tinea mereu aproape de ea, si oricand incercam sa discut cu el intervenea , sau avea nevoie de ajutorul lui.

Intrasem deja intr-o stare de "depresie" din cauza asta. Stiam ca nu e bine, ca nu aveam de ce sa ma simt cum ma simt, dar nu puteam lupta cu asta. A fost o lupta pierdută inca din momentul in care am realizat ce simt.

Era weekend-ul celei de-a patra saptamani, cand Ike a organizat inca un foc de tabara. M-am asezat din nou in spate, si m-am facut comodă pe butucul care deja imi era ca un prieten, de fiecare data cand Ike si ceilalti hotarau sa aprinda focul, si sa avem inca o seara cu muzica si povesti de groaza. Dupa cateva minute, l-am vazut pe Ike venind in fata noastra, avand din nou chitara in mana. 

M-am bucurat instantaneu, văzând chitara aia, imi era dor de ea, si de vocea lui Ike atunci cand cantau impreuna. Nu puteam sa imi iau privirea de la el, era perfect. Cu adevarat perfect.  S-a asezat in fata noastra, analizând cu privirea pe cei din jurul lui, parca fiind in cautarea a ceva. Cand m-a vazut, si-a oprit privirea asupra mea, zambindu-mi slab, apoi si-a intors atentia spre grup.

-In regula, gasca. Azi urmeaza inca o seara de karaoke, asa ca, cine vrea sa cânte, are ocazia. Deja erau cativa doritori, asa ca Ike le-a înmânat chitara, urmand sa cânte fiecare.

M-a surprins cand l-am vazut apoi ca se ridica, si vine sa se aseze langa mine.

-Hei straino! M-a salutat cu un zâmbet larg, si imbratisandu-ma cu o mana pe dupa umeri.

-Hei, l-am salutat la randul meu. M-am uitat o secunda spre el, bucurându-ma sa il vad din nou, dupa o saptamana. Credeam ca o sa canti, am spus arătând spre chitara lui, care se afla in mâinile unui tip.

-Voiai sa cânt? M-a intrebat ridicând o spranceana.

-Nu stiu...poate, am spus cu inima in gât. Adica, asta am crezut ca o sa faci, am spus apoi. Balbaindu-ma.

A inceput sa rada, etalandu-si zâmbetul ala frumos, care imi dădea fluturasi in stomac.

-Da, pai, eu m-am gandit ca e o diversiune buna pentru ei, astfel incat sa apuc sa mai vorbesc doua vorbe cu tine, mi-a spus dând repede din gene.

-Diversiune? Ca sa vorbesti cu mine?! Am intrebat surprinsă. La asta nu ma asteptam, sa fiu sincera. 

-Daaa, a recunoscut ciufulindu-si parul. Credeam ca e o idee buna. Adica, stii si tu ca...in ultimul timp abia daca am vorbit si noi ceva, si imi era...dor, a spus chicotind.

Acum imi bătea inima ca o nebună. Lui ii era dor sa vorbeasca cu mine? Serios? Cand prietena lui e la o plaja distanta, el creeaza diversiuni sa vorbim?! Si Eric se mai mira de ce il iubesc!

-Dar credeam ca .. sti tu...Amy e aici, si stati impreuna, adica...

-Stiu ca Amy e aici, mi-a raspuns putin enervat, dar nu imi dădeam seama de ce. Dar imi lipsesc povestile cu tine, crevete. Stii tu, sa râdem amândoi, sau sa facem de mâncare...sa imi gresesti retetele, a adăugat chicotind.

-In apararea mea, retelete tale sunt ciudate, pana si un bucătar profestionist le-ar gresi,am sărit ca arsă, incepand sa rad.

-Retetele mele nu sunt ciudate, sunt doar mult prea avansate pentru un anumit crevete, a spus ciufulindu-mi parul.

-Sunt convinsă că asta era, i-am raspuns râzând.

-Vezi? Despre asta vorbeam, a spus dupa ce ne-am linistit amândoi.