A summer full of..

My heart is open

A doua zi a fost un calvar, din nou, pentru ca trebuia sa fie asa, nu?

Dupa plimbarea mea cu Ana de ziua trecuta nu am mai reusit sa dau de Ike, acesta stand toata ziua cu Amy. A doua zi dimineata, m-am dus direct la cantina, si mi-am luat ceva de mancare, dar nici nu am inceput bine, ca am vazut, adezandu-se in fata mea o bucla neagră de par lung. Mi-am ridicat privirea, si aproape ca mi-a stat mâncarea in gât cand cand am vazut-o pe Amy, stand in fata mea cu un rânjet mai fals decat gazonul din curtea casei noastre din oras.

Mi-am lăsat capul inapoi in farfurie, continuând sa mănânc.

-Raim, nu? Mi-a vorbit dupa un timp.

-Rain, am dat spus fara sa imi ridic privirea.

-In fine. Nu am venit sa discutam nume, a inceput sa spuna, făcându-ma sa imi ridic confuză privirea spre ea. Trebuie sa discutam despre Ike, a spus direct.

-Sa discutam...despre Ike?! Am repetat, temându-ma ca se va ajunge la asta.

-Da, exact asta am spus.

-Nu cred că e ceva de discutat, am spus luand o gura de lapte. Trebuia sa par calma in fata ei, nu? am auzit ca fetele ca ea miros frica. Aproape ca am inceput sa rad la gandul ala.

-Eu cred contrariul. Uite, Rain, o sa fiu sincera cu tine...Eu sunt prietena lui, in regula?

-Da, cred ca stiam asta, i-am raspuns abtinandu-ma sa nu rad.

-Esti sigura? Pentru ca, din cate am observat, nu mi se pare ca intelegi aspectul asta.

Il intele, crede-ma, i-am spus afisandu-i un zambet fals. 

-Esti sigura? Pentru ca, din caute am observat de cand sunt aici, mereu te gasesc in preajma lui, iar asta nu imi place.

-Imi e prieten, am spus încet, iritata de atitudinea ei, dar asta am preferat sa o tin pentru mine.

-Prieten? A pufait râzând. Draga mea, va cunoasteti de o luna de zile, chiar crezi ca dupa vacanta asta va veti mai vorbi? Nu are nici un motiv sa o faca...

-Ce..vrei sa spui cu asta? 

-Oh, draga de tine. Esti atat de inocenta, nici nu ma mir ca te-ai îndrăgostit de el.

-Nu sunt îndrăgostită de el, am spus cat de normal am putut, dar în capul meu se forma-se un uragan de gânduri.

-Stai linistită, nu i-am spus nimic, dar voiam sa lămuresc un lucru cu tine, ca sa nu ai sperante prea mari. Ma gândeam că ar fi bine sa stii, inainte sa mai visezi cu ochii deschisi.

-Ce..vrei sa spui? Ce sa stiu?

-Uite, Rain. Ike nu e in prima lui vacanta de genul asta, cum probabil stii. Stie cum se mananca lucrurile pe aici si stie cum sa se comporte cu persoanele ce au un...timp mai greu sa se integreze, sa spunem asa. 

-Nu inteleg...

-Ike e doar amabil, draga mea. A vazut ca esti mai retrasă, ca nu vrei sa iti faci prieteni, si i s-a facut mila de tine. Chiar credeai ca s-a înfiripat o asemenea "prietenie" din nimic? Serios, cate filme ai vazut pana acum?

-Eu...nu stiam ce sa mai spun. Nu voiam sa o cred, dar tot ce imi spunea..erau cutite înfipte direct in inima.

-Stiu ca nu ma crezi acum, draga de tine, dar, iti spun asta direct de la sursa, pe cuvand de cercetas. 

-Cum adica, de la sursa?

-Ei bine, am discutat putin cu Ike pe tema asta, si mi-a spus exact ce ti-am spus tie acum, da nu iti face griji, o sa am grija ca dupa ce se incheie vacanta asta, sa ii mai amintesc lui Ike sa iti trimita cate un mesaj din cand in cand, sa nu ai impresia ca te-a uitat chiar de tot.

M-am ridicat de la masa, fara sa mai spun nimic, si m-am îndreptat spre iesire, simtitnd cum mi se face rau. Nu voiam sa mai stau nici o secunda acolo, voiam sa uit de toate săptămânile alea ,sa uit de Ike , sa uit de sentimentele mele. Chiar a facut asta? Totul a fost...o minciuna? Nu a fost nimic real? In creierul meu erau deja o mie de intrebari, care formau din nou o tornada. 

M-am dus spre cort, nesuportand sa mai stau in bataia soarelui, si am inceput sa plang ca o fraiera. Ca o fraiera a carei sentimente tocmai au fost calcate in picioare. In minte imi rasunau constant cuvintele ei, si simteam ca o sa cedez de tot daca mai stau o zi in tabara aia. Dupa ce m-am mai calmat. l-am sunat pe Eric, si l-am rugat sa vina dupa mine cu masina. Din fericire, acesta nici nu a stat pe ganduri, si a venit cat de repede a putut, timp in care am impachetat micutul bagaj pe care il aveam cu mine. Dupa ce a ajuns, am pus totul in masina si l-am rugat sa imi mai dea 5 minute, pe care am hotarat sa le petrec pe pontonul pe care aveam atâtea amintiri.

-Crevete, aici erai! L-am vazut pe Ike alergând spre mine, dupa ce m-am hotarat sa plec. Simteam deja cum incep sa plâng vazand-ul. Trebuie sa vezi asta, e...Rain , esti in regula? M-a vazut plangand, iar expresia i s-a schimbat instantaneu.

-Nu am nimic. Am spus sec, trecând pe langa el.

-Rain, stai asa. Ce s-a intamplat,?

-Nu s-a intamplat nimic. In plus, probabil te-ai plictisit sa ma auzi pe mine plângând, i-am spus zâmbind slab.

-Ce vrei sa spui cu asta? De ce...

-A fost dificil? L-am intrebat simtind ca cedez.

-Ce sa fie dificil?

-Sa te prefaci ca imi esti prieten. Cred ca a fost destul de provocator, nu? Sa te prefaci nonstop ca ti la mine, atunci cand găteam, sau povesteam. Sau atunci cand ti-am povestit despre fratele meu, cand m-am deschis cu adevarat catre tine...Cred ca a fost greu sa te prefaci interesat.

-Stai, Rain. Despre ce vorbesti?

-Stii, eu chiar...Dupa ce te-am cunoscut pe tine chiar am crezut ca vacanta asta nu va mai fi una oribilă. Chiar am simtit ca in sfarsit mi se intampla ceva bun, dar...probabil ca m-am înselat din nou.

-Rain, nu inteleg despre ce vorbesti! Eu nu am...

-E in regula. Nu trebuie sa te mai prefaci acum. Oricum, eu plec acasa, asa ca poti reveni la viata ta de dinainte sa ma cunosti, poti sta linistit cu Amy...

-Amy?

Am trecut din nou pe langa el, oprindu-ma insa dupa cativa pasi.

-Rain. Stai putin, te rog!  

-Stii, poate ca as fi trecut peste toate astea mult mai usor, daca nu...Am ras ironic. As fi putut sa ignor toate astea, sa le uit, dar faptul ca m-am îndrăgostit de tine face totul sa fie al nabii de greu.

-Îndrăgostit, de mine?

-Da. Ce pot sa spun, ai jucat mult prea bine, am spus raznad ironic. M-ai facut sa te iubesc din prima clipa. M-ai facut sa iubesc totul la tine si sa ma simt groaznic, pentru ca nu pot sa iti spun. Oricum, toate astea nu conteaza, am spus intr-un final, simtind inca o lacrima pe obraz.

-Rain...Eu nu am facut nimic...

-E in regula. Nu mai conteaza, am spus stergandu-mi fata. Distractie plăcută in continuare, am spus, dupa care am plecat, urcandu-ma in masina lui Marc.

-Esti in regula, ploicica? M-a intrebat el pe drumul spre casă.

-Eu? Nu, i-am raspuns sincer, privind pe geamul de langa mine, si gândindu-ma la el, pentru ca nu puteam sa nu o fac.