-Rain! Aici erai!
Am mers la cantina, dupa discutia cu Eric, pentru ca deja stomacul meu protesta. Peste tot era plin. Pe langa colegii mei de vacanta erau si turisti, de toate vârstele. Dupa ce am aruncat o ocheada locului, l-am auzit pe Ike strigandu-ma, si m-am dus la el, il puteam vedea scriind ceva pe telefon, iar privirea ii era destu de serioasa.
-Hei, l-am salutat zambindu-i slab si rugandu-ma sa nu se vada ca am plans ca fraiera jumătate de oră.
-Credeam ca ai dispărut, mi-a atras atentia dezlipindu-se de ecranul telefonului. Ti-am pastrat un loc.
-Mersi, am spus asezandu-ma, dar mi-am dat seama ca nu am nimic de mâncare.
-Ah, ma..ma întorc repede. Ma duc sa iau ceva de mancare.
M-am dus la coada, si am luat cev din sortimenetele avute, apoi m-am intors spre masa, dar chiar cum m-am intors l-am vazut pe Ike iesind nervos din cantina. Sau cel putin, asa imi părea mie. Mi-am lăsat tava pe masa, si m-am gandit sa merg dupa el, dar nu stiam daca e bine. Poate vrea sa fie singur. M-am gandit apoi la cuvintele pe care mi le-a spus. "Nu o sa scapi asa usor de mine" întrebându-ma de ce nu ar putea fi aplicata si viceversa. Mi-am luat inima-n dinti si am plecat afara, căutându-l cu privirea. L-am vazut mergând, ca de obicei, spre ponton, si am fugit dupa el, calcand nisipul fierbinte.
-Hei, straine! L-am salutat ajungand langa el. Părea cu adevarat nervos dintr-o cauza anume, dar când si-a intors privirea spre mine, mi-a zambit, desi puteam inca sa ii citesc nervozitatea pe fata.
-Hei, straino! Credeam ca mergi sa iti iei de mâncare.
-Ah, pai, am vrut sa fac asta initial, am spus ducându-mi mâinile la spate, si mergând amuzant. Simteam nevoia sa il vad bine dispus, si as fi facut orice sa reusesc asta. Dar apoi ai dispărut, si deja nu mai era amuzant sa mănânc, am spus chicotind.
-Nu mai era amuzant sa mananci?! A repetat incepand sa rada copios. Deci, sa inteleg ca sunt doar un cown care te face sa mananci mai bine? M-a intrebat ridicand o spranceana.
-Ei, nu as spune clown, am raspuns râzând.
A inceput sa rada , dand din cap.
-Mi se pare mie sau încerci mult prea tare să mă faci sa ma simt mai bine?
-E chiar atat de evident? L-am intrebat razand, si simtindu-ma cumva ciudat.
-Doar putin , mi-a raspuns chicotind.
-Ouu..
-Dar, trebuie sa recunosc ca merge, a adăugat făcându-mi cu ochiul.
M-am uitat cu ochi mari spre el, zâmbind apoi, fericita.
-E totul bine? Am avut curajul la un moment dat sa il intreb.
-Cred ca da, a spus ciufulindu-si parul. Nici nu mai stiu, sa fiu sincer. De fapt, sunt super nervos in momentul asta, a spus aproape strigand, razand ironic apoi. Atat de nervos, incat vreau sa merg acum in statiune, si sa gasesc un club unde se vinde bere ieftina. Iar tu, vreau sa vi cu mine, a incheiat privindu-ma.
-Eu? Am intrebat surprinsă.
-Mai vezi pe cineva aici? Normal ca tu! Mi-a raspuns incepand sa rada.
-Ei bine, eu nu prea beau bere...Am spus chicotind. Adevarul e ca voiam sa merg, chiar voiam. Dar nu mi-au placut niciodata barurile.
-O, ba o sa vi, mi-a spus râzând.
-Ike, dar o sa fiu o companie naspaaa, am spus .
-Lasa-ma pe mine sa decid.
-Nu stiu...
CITEȘTI
A summer full of..
Romance~"Accepta". Cuvantul pe care Rain il auzea in fiecare zi, pentru ca ea nu voia sa il imbratiseze. Asa ajunge in tabara de vara, o tabara la malul marii prin care parintii ei sperau tocmai asta, ca va accepta. Chiar daca la inceput totul i se pare g...