A summer full of..

Something is in my heart

-Rain, stai asa. Auzeam vocea lui Ike in spatele meu, dar mi-am continuat drumul spre cort.Imi simteam stomacul cum se strange, si ma simteam rau ca naiba. Am intrat înăuntru, simtind cum inghet, din cauza apei. M-am schimbat de haine, luand un hanorac deasupra si m-am învelit cu sacul de dormit. Simteam cum inghet, si nu stiam de ce corpul meu reactionează asa. Am stat de multe ori udă noaptea, pe o vreme ca asta, dar ceva a fost diferit. Ma simteam rau atat pe exterior cat si in interior. Simteam cum ametesc, si senzatia de frig era din ce in ce mai puternica. M-am ghemuit cu genunchii la piept, si incercam sa opresc navala de lacrimi care imi facea aparitia pe fata mea rece.

-Rain, esti inauntru? Am auzit dintr-o data vocea lui Ike , si nu stiam daca sa ma bucur ca e aici sau nu. Rain, intru. Nu a mai stat pe ganduri si a intrat, fara sa mai apuc sa spun ceva. Rain, esti bine? Era ud, ceea ce mi-a confirmat ca afara ploua ca naiba, urmarind picurii de apa de pe fata si corpul lui, cum cad, unul cate unul.

-Da, sunt bine, am spus dar probabil clantanitul dintilor si privirea goală m-au dat de gol.

-Rain, ingheti! Mi-a pus mana pe frunte, uitandu-se serios spre mine. 

-Sunt bine, am incercat sa ii spun, dar nu m-a ascultat.

-Ei bine, pentru mine nu arăti asa. Continua sa isi mentina expresia serioasa, cautand ceva anume prin cort. A luat sacu de dormit si m-a invelit cu el, facandu-ma sa cred ca daca aveam o caicula, urma sa ma oblige sa o port. 

Il priveam nestiind ce sa fac. Tocmai vorbisem din nou cu el asa cum nu merita, iar acum era aici, încercând să mă ajute. Simteam ca incep din nou sa plâng, asa ca m-am ghemuit, ascunzându-mi fata.

-Rain...uita-te la mine. Mi-a luat fata in mâinile lui, obligându-ma sa il privesc. Nu stiu ce s-a intamplat, sau ce te-a facut sa te simti asa, chiar nu stiu,  dar în momentul asta tu esti mai importanta, in regula? Si o sa stau aici, fie ca iti place sau nu, ok? Felul in care imi vorbea, privirea serioasa dar tonul care era surprinzator de cald...si calm m-au facut sa il aprob.  

-Perfect. Acum, stai aici pana iti fac un ceai fierbinte, ok? Incearca sa te linistesti, ma intorc intr-o secunda. Cat timp a fost plecat am privit incontinuu materialul cortului, ca si cand ar fi fost cel mai interesant lucru de pe Pamant. Mintea incepea sa imi fuga in toate partile, simtind vina, remuscare, neincredere, dar si incredere, incredere in Ike, care dintr-un oarecare motiv eralanga mine, toate in acelasi timp.

-Ok,, bea asta. Mi-a întins ceaiul, odata intors, si l-am luat, încercând să beau din el, din cauza tremurului. Am reusit sa il beau pana la urma, simtind cum ma incalzea încet pe dinăuntru, provocandu0mi mici fiori calzi.

-E mai bine? M-a intrebat mangaindu-mi obrazul usor.

-Cred ca da, i-am raspuns simtind furnicaturi micute pe obraz, si incercand sa imi potolesc inima, care facea doar ce voia, si batea ca o nebuna.

-Ar trebui sa dormi putin, mi-a spus apoi vizibil ingrijorat.

-Nu..Nu pot sa dorm acum, am spus. Mintea mea e...Imi venea din nou sa plâng, asa ca am inceput sa ma foiesc. Daca incercam sa dorm cu siguranta nu as fi reusit, pentru ca in mine se dadea o lupta, o lupta intre vina si sentimentul ca poate am facut ce trebuia facut. Continuam sa aud picaturile de ploaie care se loveau de materialul cortului, amandoi stand in liniste.

-Rain...a oftat, scarpinandu-si ceafa, apoi si-a intors privirea spre mine. De dat aasta, privirea nu ii mai era neaparat ingrijorata. Nu. Emana mai mult...intelegere, si compasiune, cred.S-a asezat mine, si si-a trecut mana pe dupa umerii mei, srangandu-ma langa el. In mintea ta acum e o vijelie, ha? M-a intrebat chicotind.

-Cam asa ceva, i-am recunoscut neputand sa nu chicotesc si eu. Ceva ca..tornada din Kansas, doar ca eu nu ajung in Oz.

-Tsss, normal ca nu ajungi in Oz, nu il ai pe Totto aici, e imposibil sa mergi fara el. 

Am inceput sa rad, uimita de turnura pe care a luat-o discutia noastra. Totusi, gandul ala ma facea sa ma simt mai bine. 

-Imi pare rau, am spus in cele din urma. Cred ca iar am .. strigat fara motiv...

-Daaa, de doua ori in aceiasi zi, a durut, sa stii, mi-a raspuns chicotind.

-Imi pare rau, am repetat. 

-Eh, o sa imi treaca pana la urma. Mi-a facut cu ochiul si m-a sărutat apăsat pe frunte, strangandu-ma la pieptul lui. Atunci am observat cat de diferiti eram , din punct de vedere fizic. El era mare, puternic, iar eu eram cat un firicel de iarba stand la pieptul lui. Simteam insa o siguranta uriasa, stand acolo, langa el. *Da, il placi*. Mi-au răsunat in minte cuvintele lui Marc, simtind greutatea acelor cuvinte foarte bine. Stiam ce inseamna, stiam ca trebuie sa tin totul inlantuit inauntrul meu, stiam ca suntem prieteni, si nimic mai mult, stiam ca trebuie sa accept asta, sau cel putin sa incerc sa accept. Stiam ca nu va fi usor, dar nu aveam de gand sa stric prietenia pe care o aveam de asa putin timp, dar care m-a dat oarecum peste cap.

-Nu mai tremuri, a remarcat dupa un timp, in care am stat amandoi in liniste.

-Sunt mai bine. Mersi, i-am multumit timid. O sa ma descurc, am inceput sa spun vrând să mă ridic, dar m-a tras imediat inapoi.

-Nu rămâi singura in noaptea asta, mi-a spus încet. O sa raman aici.

-Dar...*stai, stai, stai, cum adica, ramai aici?* 

-Oook, si acum, trebuie sa dormi, mi-a tăiat repede vorba, făcându-ma sa chicotesc pentru o secunda.

M-am asezat fara sa mai spun nimic si m-am intins, privindu-l pe furis. Ok, nu mai spuneam nimic cu voce tare, pentru ca in intuntrul meu se dadea un duel intre ratiune, care imi spunea sa raman calma, si sa nu las asta sa ma afecteze, si sentimentul care mi se "invartea" in tot corpul, si care ma facea sa ma simt agitata.

-In regula, a spus, intinzandu-se langa mine. M-a acoperit cu sacul de dormit, bagandu-se si el langa mine, dupa care si-a trecut mana pe sub capul meu, trăgându-ma la pieptul lui. Eu aproape ca uitasem sa respir. Doar incearca sa dormi, in regula? *da, usor de spus*. M-a mai sărutat o data pe frunte, eu fiind lipită cu capul de pieptul lui, si auzindu-i bătăile inimii. Ce ai facut acolo a fost incredibil, si meriti sa crezi si tu asta, mi-a spus încet, jucându-se usor cu parul meu, lucrul acela făcându-ma sa ma relaxez intr-o secunda. In cateva minute simteam cum mi se închid ochii. Mi-am trecut retinută mana peste pieptul lui, incolacindu-mi degetele in tricoul lui. Cand am facut asta, m-a străns putin mai tare. Am reusit sa ma calmez, si am închis din nou ochii, reusind apoi sa adorm, datorita lui.

Am adormit intrebandu-ma de ce face toate astea, de ce a atat de dragut cu mine? Oare e mila? Nu e nevoit sa faca toate astea, sa stea cu mine, sau sa imi aduca ceai, sau...