A summer full of..

Chemical Romance

M-am trezit pe la mijlocul zilei, si m-am dus direct la cantina, stomacul meu implorand sa fie hrănit. Dupa ce mi-am gasit un loc linistit, cantina fiind oricum destul de goală, am inceput sa mănânc. M-am uitat in jur, cautandu-l pe Ike, sperand sa fie pe acolo pe undeva. Nu am avut insa mare noroc, asa ca am renuntat. Dupa zece minute insa, cineva s-a asezat in fata mea, dar nu era Ike. 

Mi-am ridicat privirea, in fata mea stand Ana. Am recunoscut-o imediat, datorita parului ei blond si lung, ce ii atarna impletit pe umeri. Mi-a zambit timid, gropitele ei facandu-si aparitia. 

-Buna, m-a salutat apoi, rupand tacerea. Rain, nu?

-Da, i-am raspuns curioasa.Era prima data cand vorbeam, cu exceptia zilei in care mi-a multumit. Rain, am repetat, zambindu-i la randul meu. 

-Eu...scuze, stiu ca am aparut din senin, dupa patru saptamani, doar ca, dupa ce...stii tu, mi-ai salvat viata, am vrut de mai multe ori sa discut cu tine, doar ca...

-Uite, am intrerupt-o, nu trebuie sa te strofoci sa discuti cu mine pentru treaba aia, serios. Nu vreau sa...

-Dar nu ma strofoc, m-a intrerupt ea acum, e doar...de obicei prietenii mei sunt cei care ma introduc altor oameni, sau invers, a recunoscut amuzata, asa ca, acum e ca o premiera pentru mine.

-Ah, cred ca...cred ca stiu despre ce vorbesti, i-am raspuns sincer. Inapoi acasa, Eric e singurul care a avut "curajul" sa se bage in seama cu o straina ca mine, mi-am amintit amuzata.

-Eric?? M-a intrebat curioasa. E, prietenul tau? 

-Ah, Eric? Am inceput sa rad, e a doua oara cand cineva crede asta de cand sunt aici, am recunoscut. Nu, Eric e cel mai bun prieten al meu, atata tot.

-Ah, ok, imi pare rau atunci. Mi s-a parut putin ciudat, avand in vedere ca pe aici te-am vazut doar cu Ike. Credeam ca...

-Ce anume? Am intrebat putin retinuta. 

-Ah pai, la inceput am crezut ca...stii tu, sunteti impreuna, sau ceva, pentru ca erati mereu amandoi, peste tot, dar..apoi a aparut, adevarat lui prietena, se pare...

-Amy...

-Da, Amy. 

-Mda, ei bine, eu si Ike sunem doar prieteni, i-am spus zambindu-i slab. El a fost cel care...sa spunem doar ca el a fost cel care a fondat prietenia noastra.

-Dar, e pacat, mi-a spus apoi, ochii ei verzi privindu-ma direct in ai mei. 

-Ce anume? Am intrebat-o curioasa. 

-Ei bine, nu vreau sa fiu bagacioasa, doar ca, mereu mi s-a parut ca sunteti mai mult decat prieteni. Adica, cum sa spun, se vedeam mai mult atunci cand erati impreuna. 

-Se vedea...mai mult?! Am repetat inconstient, scuturandu-mi apoi capul. Scuze, am spus razand. Ei bine, nu stiu ce se vedea, dar stiu sigur ca suntem doar prieteni. In plus, prietena lui e aici sa confirme asta, nu?

-Mda, probabil.

-Oricum, din punctul meu de vedere, ei doi, nu e ce trebuie.

-Ce vrei sa spui? Nu imi placea sa barfesc, dar, in momentul ala nu mai imi pasa daca e barfa sau nu.

-Ei bine, eu nu vad...chimia, intre ei doi. Nu stiu, atunci cand esti cu persoana potrivita se vede, se vede de la o posta, si nu numai ca se vede, dar se si simte. O simti tu, si te mandresti cu asta. Cel putin, asa e pentru mine, a adaugat cu o oarecare timiditate.

-Umm...asta...ei bine, sunt sigura ca ei doi stiu ce e cu relatia lor. 

-Da, ai dreptate.Scuze, cred ca m-am lasat dusa de val. La replica aia, am ramas amandoua tacute o secunda, apoi am inceput sa radem, gandindu-ne cat e de ironica.