Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 1

D A N B I

Azi e ziua în care mă mut din apartamentul meu în casa surorii mele mai mici,Min-Hee sau cum ne cere tuturor să-i spunem,Min.

Normal că acum vă întrebați "De ce te muți la ea când poți sta la tine?".

Ei bine, nu e după voia mea, chiar m-a rugat să mă mut eu la ea. Eram ori eu ori tata, iar asta nu e o variantă bună. Am acceptat, evident.

Nu doar pentru că ea m-a rugat, mai mult pentru că mă săturasem de recea mea singurătate. Nu e mare tragedie că plec din casa mea ca să merg la Min,o iubesc mai mult decât pe tata.

Îmi târăsc și ultimul geamantan din apartamentul meu spațios, dar prea gol. Acum este fostul meu apartament pentru că deja l-am vandut,chiar daca nu îmi place că l-am vandut totuși am luat o sumă frumușică.

Ajung cu cele trei geamantane gigant în fața blocului și dau din mâini frenetic ca să opresc un taxi. În sfârșit a oprit un domn destul de tânăr care m-a și ajutat cu bagajele.M-am urcat în taxi spunându-i taximetristului să mă ducă la aeroport.

Ajunsă acolo i-am plătit cursa și cu greu m-am îmbarcat în avion. Acum tot ce am de făcut ar fi să încerc să dorm pentru că o sa fie un zbor foarte lung,nici nu stiu cum o să stau în cutia asta zburatoare zece ore. Trebuia eu să locuiesc tocmai în Boston.

Lângă mine pe scaun mai este un baiat și mama lui care încearcă să-l liniștească. Sărăcuțul. Probabil că îi e frică de avioane.

— Hei nu te teme o să fim bine. spun eu zambind încercând să-l liniștesc .

— P-Promiți? întreabă încercând să nu planga.

— Sigur, promit. spun și acesta se calmează, dar tot își ține mama de mână ,iar mama lui îmi mulțumește cu o ușoară înclinare a capului.

După ce decolam îmi scot centura de siguranta și îmi pierd gandurile prin nori albi și pufoși pe care îi văd prin gemul avionului.

***

Sunt trezită din visul meu cu vată pe băț de catre o stewardesa care mă scutura ușor .

— Domnișoară vă rog să vă treziți . spune aceasta usor.

— D-Da?! spun prea tare și privirea tuturor e asupra mea. S-Scuze. spun mai incet de data asta.

— Domnișoară vă rog să vă puneți centura pentru că vom ateriza în cateva minute.

Îmi spune aceasta politicos și pleacă să verifice restul pasagerilor .
Mă uit în jurul meu și îl observ pe baiatul care acum ceva timp aproape plângea. Din câte văd nu mai are nicio problemă.

— Ai văzut ? Nu a fost atât de înfricoșător . spun zambind și acesta îmi zâmbește la rândul lui.

— Ai avut dreptate! E chiar distractiv.

Mai vorbim puțin apoi ni se spune că vom începe aterizarea și să stam la locurile noastre cu centurile puse.

Aterizăm. Îmi i-au bagajele și mae îndrept spre iesirea aeroportului, unde se presupune că ar fi trebuit să mă aștepte draga mea surioară,dar evident că nu este aici și nici la telefon nu răspunde.

Singura soluție e să dau din nou ca o apucată din maini în încercarea de a opri un taxi.

Măcar de data asta taxiul a venit mai repede.

Îi spun taximetristului adresa pe care mi-a spus-o Min și porneste mașina .
Să fiu sinceră nu am mai fost la ea vreodată sau mi bine spus nu am fost în Seoul vreodată având în vedere că noi locuiam în Busan.