Am uitat cât valorez, în fuga mea spre a intra în grațiile tale, am uitat că și eu am un suflet.... pot spune că pătat, uzat și peticit , dar încă întreg .
Am uitat de mine, pentru că te-am pus pe tine primul, înaintea mea, pentru că te-am descoperit, iar pe mine m-am uitat.
M-am uitat printre emoții trăite în fapt de seară, printre rânduri scrise pe foi, mi-am uitat scopul și cât însemn.
Te-am lăsat să faci ce vrei din mine, să îmi manipulezi sufletul și mintea, ai pătruns în cele mai ascunse locuri ale minții mele ca să îmi afli secretele și slăbiciunile.
Iar apoi ai plecat....lăsând în urma ta un suflet pierdut și gol ; care însă răzbate printre alte suflete asemeni ei să iasă la lumină.
Am uitat de mine și cât valorez, am fost călcată și manipulată, pentru că nu am știut când să pun piciorul în prag. Nici o dragoste nu se merită când ajungi așa, deschide ochii, apoi sufletul, ai să fii surprins câte ai să vezi.
