Adevărul este ca nu toate rănile sunt vindecate de timp....Pentru că unele sunt mai adânci și dureroase, altele precum o mică zgârietură, iar altele abia iau naștere.
Această replică pe care tot o auzim este folosită des în diferite cercuri sociale, iar cei care s-au săturat de atâta negativism își îneacă amarul, zâmbind protocolar, acceptand-o ca pe un mod de consolare și ca o scuză palpabilă. Dar câți cu adevărat îi înțeleg sensul ?
S-a spus că timpul vindecă rănile, nu sunt de acord cu aceasta. Rănile rămân. În timp, mintea, pentru a rămâne sănătoasă, le acoperă cu cicatrici, iar durerea scade în intensitate, dar nu dispare niciodată.(Rose Kennedy)
Noi suntem cei care ne vindecăm rănile, timpul doar ne ajută, atenuând suferința,iar pentru unele fiind un pansament.
Decât un chip de marmură cu un suflet intact, mai bine unul cu un chip și un suflet crestat de cicatrici, pentru că ele sunt dovada că suntem vii.
