Când plouă în suflet nu-i niciodată senin afară....
...De câteva zile până și cerul plânge cu mine. Încă își varsă amarul și lacrimile pe care eu nu le mai pot duce, își varsă durerea în mici șiroaie de picături ce îmi curg agale pe chip.
Sufletul este la fel de inundat: de sentimente neîmpartaşite și neînțelese și de gânduri ce îmi provoacă o stare de melancolie și agonie.
Nu îmi pot schimba starea odată ce norii își revarsă pe pământ amărăciunea provocând oceane de tristeți.
Plouă și încă plouă...la fel și în suflet și afară...O atmosferă deplorabilă cu accente de neliniște îmbrăcată toată într-un gri cenușiu.
Aștept raza ce îmi va lumina și încălzi sufletul, aștept speranța, iar când în suflet va fi senin afară nu va mai ploua pentru o vreme.
