Bad Girl, RiRi ! FF

Întâlnire cu o veche prietenă

*ziua următoare*
Ma trezește telefonul. Ma suna mama. Ma uitam la telefon. Eram suparată ca nu venise aseară la premiile Grammy. Ma putea suna măcar, dar nu! Nu i-a păsat.
Iau până la urma telefonul si răspund.
- Buna...
- 'Neata scumpo, ce faci? Cum a fost? Cred ca ai multe sa-mi spui.
- Aha... Ți-ai adus si tu aminte ca ai o fiică, nu-i așa?
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Te-am așteptat aseară pe tine si pe tata. N-ați venit. Te-am sunat, n-ai răspuns...
- Oh, scumpo! Îmi pare așa de rău. A intervenit o problemă.
- Ce fel de problemă?
- Fratele tau, Rajad... Și-a rupt piciorul la fotbal. A trebuit să-l ducem la spital.
- Oh, Doamne! Dar... El cum se simte acum? E bine?
- Da... E puțin mai bine.
- De ce nu mi-ați spus nimic? Trebuia sa ma anunțați! Aș fi venit la orice ora.
- Îmi pare rău, draga mea, dar acum ești mult prea ocupata pentru a te mai deranja amănunte ca acesta...
- Amănunte? Mamă, poate ca m-am schimbat putin, dar sunt tot un membru al familiei noastre.
- Ai dreptate... Ar fi trebuit sa te anunț. Îmi pare rău...
- Ahh... Ok... Mai e si altceva ce ar trebui sa știu? De exemplu... Tata ce mai face?
- Tatăl tau? Pai... Nu l-am mai văzut de ceva timp...
- Poftim? Adică el n-a fost la spital să-l vadă pe Rajad?
- N-nu... Am încercat să-l sun, dar nu a raspuns...
- Deci nu s-a schimbat deloc...
- ...
- Are sa vadă el cat de greu îi va fi. Dacă ar reuși sa renunțe la alcool si...
Ahh... S-a mai drogat?
- Nu stiu, scumpo. *începuse sa plângă*
- Hei, ce s-a întâmplat? De ce plângi? Nu merita sa faci asta pentru un dobitoc.
- Iarta-ma! Mi-aș fi dorit doar... Să-ți ofer o copilărie mai frumoasă. Ai trăit atât de multe până acum... Îmi pare nespus de rău...
- Mamă...
Îmi veniră si mie lacrimi in ochi. Chiar trăisem multe... Mult prea multe, poate, pentru vârsta mea...
- Te iubesc, scumpo!
- Si eu te iubesc, mami! Am sa zbor in curând la New York si ne vom vedea.
- De-abia aștept.
- Si eu. Pa!
- Pa, scumpo!
Inchid telefonul. Mi-aș fi dorit sa am pe cineva lângă mine pentru a-mi descărca sufletul. Dar nu aveam pe nimeni in Los Angeles. Mi-era dor de casa părintească.
Ma decid sa ies puțin pe-afara, poate îmi mai zbura mintea si la alte lucruri.
Îl anunț pe Bill ca vreau fac o plimbare, ma îmbrac si ies pe ușă.
Tot mergând, simt ca cineva începe sa ma urmărească. Chiar așa era. Ma opresc puțin. Ma gândeam ca e probabil un fan obsedat. Ma întorc sa vad cine era. Era o tipa cam de vârsta mea.
- Um... Te pot ajuta cu ceva?
- Robyn?
- Ăăă...
- Ești chiar tu?
- Robyn? Nimeni nu mă mai strigă așa din liceu... De unde știi ca ma cheamă așa?
- Deci chiar tu ești!
* sare pe mine si ma ia in brațe*
- Wow, ce s-a-ntaplat cu parul tau?
- Stai, stai, stai! Cine ești tu?
- Ooh, inca nu m-ai recunoscut? Așa e, aveam parul scurt in generală. Sunt eu, Melissa.
- Melissa?
- Da!
- Melissa Forde?
- Aha!
- DUMNEZEULE MARE!!! Mel, ești chiar tu!
- Mdap.
O iau in brațe. Eram foarte fericită sa o vad. Fusese cea mai buna prietena a mea din clasa a cincea până într-a noua. Apoi s-a mutata la alta școală si nu am mai ținut legătura.
- Cat de mult ma bucur sa te vad! Ce cauți tu aici?
- Ei bine, nu puteam sa ratez să-mi întâlnesc cea mai buna prietenă chiar acum, in cea mai importanta parte a carierei ei de muziciană.
- Oh, Mel! Grijulie ca-ntotdeuna. *o îmbrățișez din nou*
- Hey, ce-ar fi sa sărbătorim revederea la o pizza?
- Sună bine!
Plecam amândouă si ne oprim la cea mai apropiată pizzerie, unde ne petrecem tot restul zilei.
- Si, deci, Rih... Cum e să fii vedetă?
- Ah, n-ai idee. Este minunat. Dar, celebritatea are si ea dezavantajele ei...
- Dezavantaje?
- Mda... Adică, fiind celebru, nu mai ai toată intimitatea pe care o dețineai înainte, nu mai poți pleca in locuri publice fara bodyguard...
- Dar acum erai singură.
- Pai, da. Ieșisem doar puțin sa iau aer. Nu urma sa merg peste tot, sa ma vadă lumea, înțelegi?
- Aha. Dar... De ce ai vrut doar sa ieși puțin la aer, și nu la o plimbare in toată regula? Adică, știi tu! O plimbare cu limuzina, prin centru, făcând poza cu fanii si dând autografe?
- Am făcut asta zilele trecute. Si... Oricum nu ma simțeam in stare...
- Dar de ce? Ți-a fost rău sau ceva...?
- Nu, dar... Off... Am vorbit la telefon cu mama. Mi-a spus ca fratele meu, Rajad, și-a rupt piciorul.
- Oh. Si cum e acum?
- A zis ca se simte mai bine. Iar apoi am intrebat-o ce mai face tata, a zis ca nu l-a mai văzut de ceva timp si... Of...
- Si...
- Si cred ca tot nu a renunțat la droguri. Mă dezamăgește. Mi-a promis ca nu o sa mai bea... Nu mai pot avea încredere in el.
- Hei... Îmi pare rău... Of, Doamne!... Stiu ca era așa de când erai tu mica. Veneai aproape in fiecare zi cu ochii umflați și roșii de la atâta plâns.
Era adevărat. Mereu sufeream din cauza lui. Venea mai mereu beat sau drogat acasă și mă bătea pe mine sau pe mama. Nu voi putea uita niciodată ce-am trăit.
- Uite, Rih, ce-ai zice dacă... Nu știu... Am face ceva ca fetele, ști? Doar noi două. Sa dam un party la hotelul tau.
- In regulă, îi spun, inca fiindu-mi mintea in alta parte.
- Tu când pleci din LA?
- Mâine. Tu?
- Si eu tot mâine! Vrei să plecam împreună?
- Desigur!
- Perfect! Atunci totul rămâne stabilit. Acum locuiești in NY, nu-i așa?
- Da.
- E bine. In curând Voi lua si eu o garsoniera acolo. Ne vom întâlni des, vom fi cele mai bune prietene din nou, exact ca in generală.
Plecam împreună către hotelul meu. Se cazează si ea pentru următoarea noapte, apoi mergem in camera mea unde ne petrecem restul zilei, "ca fetele", exact ca pe vremuri...