Bad Girl, RiRi ! FF

Premiile Grammy

Tocmai ajunsesem în Staples Center, Los Angeles. Eram mai emotionata ca niciodată. Peste tot erau limuzine si paparazzii, eram entuziasmata si pentru faptul ca ma puteam întâlni cu vedete mai celebre ca mine. Deja ma întâlnisem cu șapte luni in urma cu Michael Jackson. Fusese un vis devenit realitate.
La intrarea in marea clădire, ma întâmpina o doamnă:
- Buna ziua! Va rog, intrați.
Eu, ca o fetiță cuminte, am ascultat. (ce altceva putem face?). Era o clădire așa de mare, încât m-a luat puțin amețeala când am intrat. Știam ca va fi uimitor de imensa, dar nu îmi imaginam asta. Erau foarte multe săli: si mici, si mari. Cele mai mari sali erau cea de concerte si aceea unde se ținea ședința foto. Îl vad pe Bill venind către mine.
- Veniți cu mine, am vorbit cu cineva si mi-a spus ca trebuie sa fiți la intrare în spațiul foto. Apropo, aratați minunat. Ce s-a întâmplat cu rochia cea alba?
- Frizerița mi-a spus ca o rochie alba nu s-ar mai potrivi cu noua coafura.
- Așa e... Arătați minunat!
- Vai, Bill! Ma flatezi!
- Hahaha.
*un domn vine către noi*
- Ma scuzați, trebuie sa intrați in trei minute. Grabiti-va!
Ma îndrept către intrare. Aud pe cineva venind din spatele meu. Era Don Henley. Se grăbea să facă niste poze. Ha! Nu putea sa aștepte la rand? Câtă îngâmfare.
- Intrați acum, îmi spune cineva împingându-ma de la spate. Aproape m-a dezechilibrat. Ce era cu toată graba asta?
Intru puțin fâstâcită, dar îmi revin rapid. Iau pozițiile potrivite, zâmbind la cameramani si încercând sa ies cat mai artistic. A durat cam cinci minute. Fiecare cântăreț începuse sa iasă din platou. Tocmai ma pregăteam sa ies si eu, când o văd pe Beyonce trecând pe lângă mine. Eram o mare fana a ei. Ma grăbesc sa schimb doua cuvinte cu ea, dar părea atât de grăbită, încat de-abia avu timp sa-mi arunce in sila un zâmbet. Dar eram hotărâtă sa o prind, poate nu acum, dar la finalul serii sigur.
Urma marele concert. Eu nu urmam sa cant, cu toate ca mi-aș fi dorit asta. Urma sa stau in public, doar urmărind spectacolul.
Ma așez in al doilea rand. Erau foarte multe persoane in sală,pe lângă celebrități, și prietenii si familiile lor.
O sunasem si eu pe mama si pe tata si ma așteptam sa ajungă din clipa-n-clipa. Ma uitam după ei prin sală, dar nu-i vedeam. Îmi anunțasem, de fapt, toată familia si prietenii ca pot ajunge, dar nu văzusem pe nimeni inca.
Îmi deschid telefonul, aș suna-o pe mama... Sa o sun, sa n-o sun...
- Hey, Rih!
- Ce...? OH, DOAMNE, BEYONCE!!
Ma apropii de ea si o îmbrățișez. Părea mult mai drăguță acum.
- Hey, îmi pare rau ca nu am putut vorbi mai devreme cu tine, eram puțin ocupată.
- E-n regulă. Ma bucur sa te cunosc! Sunt o mare fana.
- Mulțumesc mult. Si mie îmi place muzica ta!
"Iar acum pe scenă vine... BE-YOCEE!"
- Se pare ca ma cheamă datoria!
O încurajam de pe margine. Era superba!
*după performanțe*
Seara fu minunată. Eram in limuzină si mergeam spre hotelul la care eram cazată. Eram puțin nostalgică...
- Am ajuns! Puteți cobarî.
- Mersi, Cameron.
Cobor împreună cu body-guardul meu. Ma duc ina camera si ma îmbrac in pijamale. Părinții mei nu ajunseseră niciunul... Ma dezamagisera , intr-un fel...
Încerc să o sun pe mama, dar îmi raspunde căsuța vocală. Sting lumina si ma așez in pat. O lacrima mi se scurge pe obraz... Ma simțeam, din nou, singură...