War Zone

Trei

- Dova! Doamne ajuta! Uite! Suntem 6, a strigat Christine Staner.

- Credeam ca ati început fără mine, a ras Dova.

- Nici nu aveam cum. Eram 5, răspunde Sofia.

Fetele de pe margine se uitau nedumerite la Sofia și la Christine. Dova le înțelegea. Când le-a văzut prima data, nu le deosebea. Atunci erau exact la fel. Acum au mai crescut, iar parul Sofiei este puțin mai deschis ca al Christinei, însă tot seamănă extraordinar de mult.

- Haide. Echipele!

Hans a strigat, uitandu-se cu coada ochiului la cele doua fete. Voia sa știe dacă joaca și ele. Max i-a luat-o înainte.

- Jucați fotbal?

Fetele s-au uitat una la alta, iar cea mai mare a zis rusinata.

- Nu știm sa jucam fotbal.

Cei sase prieteni se uitau unii la alții, vrând sa le includă și pe cele doua fete în joc. Nimeni nu le cunoştea. Veniseră și se asezasera pe pietre. Se uitau la ei, fără sa vorbească.

- Cum va cheamă?

Toti voiau sa le întrebe asta, însă Tommy avusese curajul. Fata cea mica a zâmbit și i-a răspuns politicos.

- Pe mine ma cheamă Rosa și pe ea Sierra.

"Sierra, ce nume neobișnuit.", gândi Dova. Toți au zâmbit. Hans le-a propus sa fie arbitri. Le-a învățat ce trebuie sa facă și cum sa tina scorul, iar apoi au decis sa facă echipele.

- Max și Dova, au spus gemenele la unison, apoi stranutand tot amândouă.

Toți au început sa rada. Iubeau când se întâmplau momente de genul acesta și le savurau din plin. Ele glumeau ca sunt un singur suflet separat în doua trupuri. Poate chiar asa era. Pana și Sierra și Rosa râdeau.

Nimeni nu se impotrivea alegeri lor. Dova și Max erau cei mai buni la fotbal. Chiar dacă ați încerca să susțineți ca fetele nu sunt bune la fotbal, ea era.

După 5 minute de certuri și strigate, echipele au fost făcute. Max era căpitanul echipei formate din Tommy și Christine, iar Dova era căpitanul echipei formate din Hans și Sofia.

- Nu a fost corect!, a strigat Christine.

Într-adevăr fusese un șiretlic pe care unul din el îl făcuse, dar nu intenționat. Se hotarasera sa se dea o lovitura de 11 metri. Logica spune ca lovitura trebuia data de la 11 metri, dar defapt au dat-o de la 8 metri. Ei nu știau, dar jocul era joc. Dova avea mingea în fata, iar Max era în poarta.

- Saukerl! Nu strica poarta!

Sofia striga indignata de pe marginea terenului. Tommy încercase subtil sa miște bolovanul care ținea loc de bara pentru a miscora șansele Dovei de a da gol, însă ochiul atent al Sofiei îl prinse cu mata-n sac.

- Gata, Herminger?, îl batjocorii ea.

Vântul bătea, iar doua șuvițe din parul ei i se desprinsera, fluturând în jurul fetei. Max își dadu ochii peste cap, un gest pe care îl făcea adesea. A zâmbit cat de strengar putea.

- Are de ce sa-mi fie frica, Dova?

Ea se intcrunta și se dadu doi pași în spate. Tocmai ii pusese aptitudinile la îndoială? Un singur lucru va zic despre Dova. Nu încercați sa o puneți la îndoială, habar nu aveți ce poate face.

Max știa asta, dar ii plăcea sa provoace lumea. Din cauza aptitudini lui de a provoca lumea (în special oamenii mai mari ca el) se alese cu un picior rupt si câteva vânătăi frumoase în copilărie.