War Zone

Cinci

Dova se trezise obosita, la fel ca părinții ei. Axel nu a putut dormi deloc noapte trecuta. Toți au trebuit sa stea lângă el și sa îl liniștească.

- Mi-e foame!

Axel părea foarte înfometat. De cat timp nu mai mâncase? Mama Dovei ii puse în fata putina mâncare. Băiatul a infulecat-o imediat. Dova si-a îmbrăcat uniforma, fiind gata sa plece la Tineretul Hitlerist.

- Unde pleci?, întreba Axel.

- La școală.

- Școală?

- Da. Şcoală.

- Ce e aia școală?

Dova rase.

- Îți va explica papa. Eu trebuie sa plec. La revedere!

A ieșit pe ușa, îndreptându-se spre sediul Tineretului Hitlerist. Aceleași ore plictisioare, aceleași lecții despre lucrurile casnice și aceeași colegi. Max lipsea astăzi din peisaj.

Dova se intoarse repede de la școală, cu o foaie în mana. Era un avertisment pentru Max, pentru lipsa lui de astăzi. Ciocanii la ușa familiei Herminger. Max ii răspunse. Era în pijamale și casca larg când o vazu.

- Bună dimineața, Dova! Așteaptă-ma doua minute și o sa fiu gata!

Max a vrut sa ii închidă ușa, dar Dova si-a poziționat piciorul în ea. El se opri, uitandu-se întrebător la Dova. Ea începu sa rada.

- Ametitule!

- Sa știi ca sunt amețit. De ce razi?

- E miezul zilei! Ai ratat școala azi!, i-a înmânat foaia, iar el si-a mijit ochii pentru a o citi.

- La naiba! Ce o sa ii zic mamei?

- Unde sunt părinții tai?

- Au plecat în târg cu Rose.

Ea se gândi la o soluție. Îl indemna sa le spună adevărul. El refuza. Dova îl pusese sa se prefacă bolnav. Ranji și o îmbrățisa. Închise ușa.

Dova intrase în casa. Axel sari pe ea, râzând. Băiatul o accepta repede pe Dova ca sora, însă fata, mai greu. Dova zâmbi .

- Cum a fost la școală?

- La fel ca ieri, a ras ea.

- Cum a fost ieri?

Băiatul era peste masura de curios. Nu știa ce înseamnă școală, cărți sau joaca. Mai important. Nu știa ce înseamnă o familie.

- A fost frumos.

Aflase de la Axel ca părinții ei erau plecați la târg, asemenea părinților lui Max. Băiatul a stat acasă deoarece a vrut sa o întrebe pe Dova cum a fost la școală. El a stat lângă ea cat timp și-a făcut temele.

O urmarea îndeaproape cum arcuia fiecare litera și o întreba ce litera este. La un moment dat, luase o foaie și o pana și începu sa copieze stangaci literele Dovei. După ce termina de scris, îl ajuta pe Axel sa scrie. Băiatul blond era foarte incantat de noua "lecție". Cineva a bătut la ușa.

Dova a coborât, Axel fiind în spatele ei. Când a deschis ușa, a vazut-o pe sora lui Max.

- Bună,Dova! Vii la fotbal?

Dova zâmbi.

- Desigur. Haide!

- Max mi-a zis sa îți dau asta!

Scoase de la spate o floare. Un trandafir alb. Dova rămăsese surprinsa. Lua floarea în mana și o mirosi. Zâmbi involuntar și închise ușa,iesind pe strada și vazandu-l pe Max.