War Zone

Paisprezece

Dova se răsuci cu spatele spre ușa, incercand sa adoarmă. Astăzi era ziua ei și peste câteva zile, nunta lui Christine. Gașca lor de spărgea puțin cate puțin, iar asta ii displăcea. De când era mica știa ca asta o sa se întâmple, dar avusese impresia ca anii plecaseră cam repede.

Ușa dormitorului ei se dechise ușor, câțiva pași auzindu-se pe lemnul dur. Se ridica speriată, parul ei blond jumulindu-se. Părinții și fratele ei începura sa ii cânte la multi ani, zâmbind. Ea rase.

- Nu era nevoie, papa! Știi asta!, Dova își îmbrățisa tatăl și zâmbi.

- Ba da, Dova. Doar odată faci 18 ani!

Își îmbrățisa fiecare membru al familiei, simțind o energie pozitiva traversându-i corpul. Axel ii șopti ceva neînțeles de ea la ureche și scoase de la spate o floare împreună cu o prăjitura cu crema alba. În vârf avea o lumânarica galbena aprinsa.

- Hai, sufla! Sa nu uiți sa îți pui o dorința!, Axel paru trist.

Dova stinse lumânarea și isi dori atât de multe în acel moment. Se ridica repede și lua cutiuță de chibrituri din spatele sobei. Reaprinse lumânarea și împinse ușor prăjitura spre Axel.

- Pune-ti și tu una! Știu ca îți dorești să îți pui o dorința!, Dova zâmbi.

Expresia lui Axel se schimba radical și sufla tare în lumânare. Dova începu sa aplaude. Zâmbi când Axel deschise gura atât de larg pentru a lua o mușcătura din micuța briosa. Tatăl lui îl trase de gulerul cămășii, râzând.

- Nu acum! Nu ai mâncat nimic, o sa ți se facă rău. Hai jos, la masa. O așteptăm pe Dova sa se schimbe de pijamale și apoi mâncăm ceva.

- Eu vreau sa vorbesc ceva cu Dova!, Axel zice.

Părinții ei s-au uitat întrebători unul la celalalt, după care si-au coborat privirea spre Dova. Ea le făcu semn ca e în regula, iar ei ieșiră zâmbind. Axel sari în patul Dovei, bagandu-se sub pătura, lângă ea.

- Vrei sa auzi o bârfă noua?, vocea lui Axel era joasa.

Era foarte serios, deși Dova zâmbea. Părea ca voia sa ii vânda droguri, dar cel mai mare drog al lui Axel erau acadelele. Dova accepta printr-un gest rapid al capului.

- Știu unde e Max, șopti el.

- Poftim?!, Dova sari din pat. De unde?

Inima ei o luase razna. Oare prieteni ei își dăduseră seama unde e plecat, din cauza comportamentului ei? Degetele începuseră sa ii tremure. Axel ranji în felul specific lui Max și ii făcu un semn din mana sa se apropie.

- Știu de la Rosa! E în armata, sa nu mai spui la nimeni!

Ironia e ca fratele ei mai mic ii spunea asta. Nimeni nu mai trebuia sa știe asta. De unde știa Rosa? Își vocifera gândurile și Axel începu sa rada. Îşi puse mana pe obraji și simți cum obrajii i-au luat foc.

- Rosa. Vino aici!, Axel își deschise bratele și isi îmbrățisa sora.

Dova mai avea puțin și plângea. Nu mai putea tine secretul asta în ea. O durea prea tare. Axel o înțelegea, fără sa știe situația. Dacă cineva trebuia sa știe secretul ei, era Axel. Simțea ca trebuia sa aibă încredere în el. Începu sa plângă. Axel o strânse mai tare în brate.

- Axel. A-am ceva sa îți spun, se bâlbâi ea.

- Înainte sa începi, vreau sa îți spun că Rosa au auzit cum Tommy și Sierra credeau ca Max e plecat în armata. Nu cred ca e sigur, Rosa e mica și poate greși.