Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 47

Perspectiva lui Edan

Totul este luminat dar totuși întunericul parca pune stăpânire pe mine și pe sufletul meu . Simt cum totul aici este mai ușor ,cum aici pot sa fiu fericit în totalitate , aici pare o viata mai buna . Singurul meu gând este la Emma . Ea de ce nu este aici ? M-a lăsat singur ? De ce sunt singur în locul ăsta ?
-Edan!aud o voce destul de familiara
Ma întorc sa ma uit prin locul ăsta gol dar nu observ pe nimeni . Ma plimb ca sa vad dacă persoana cu vocea pe care o ador ,este cu mine și îmi este alături și aici .
-Edan, de ce te-am rănit ?aud din nou acea voce minunata .
-Unde ești ?întreb eu derutat și încep sa alerg dar simt ca alerg degeaba .
Nu am niciun rezultat ,vocea aceea nu îmi răspunde și eu încă alerg . De ce nu pot sa o vad ? Oare viata mea se termina aici ?
-Iarta-ma!tipa aceeași voce .
-De ce te ascunzi ? De ce sa te iert ?

Ma așez pe iarba moale și ma uit împrejur . Nu este nimic ,sunt doar eu ,sunt singur într-un loc pe care nu îl știu . Oricum locul ăsta mă liniștește ,ma face sa ma simt acasă dar sufletul meu are un mare gol . Ce îmi lipsește ? Eu simt ca aici am tot . Ma simt ciudat ...nu am mai simțit asa ceva niciodată .
-Sa știi ca te iubesc !din nou se aude acea voce .

In acel moment ma ridic brusc în picioare și observ o silueta care se apropie de mine . Ma apropii și eu de ea dar pare ca drumul se face din ce în ce mai lung și îmi da senzația ca nu o sa o ating niciodată . Încep sa alerg ca sa pot sa ajung la ea . O iubesc enorm pe posesoarea vocii și știu ca ea ma poate ajuta sa iau o decizie , dacă sa rămân aici sau sa ma întorc . Știu ca dacă nu o sa îmi dea cineva un impuls , eu voi lua o decizie greșită . Dacă o sa îmi fie frica sa ma întorc și o sa rămân aici ? Dacă nu o sa fie buna decizia pe care am luat-o?

-Lupta ! Te știu un luptător !o noua voce se aude dar de data asta este o voce mai puternica .

După ce vocea se aude mai apare încă o silueta dar de data asta este mai înaltă . Nu pot sa îmi dau seama cine sunt dar după voce i-am recunoscut imediat . Ambele siluete au pe ele cate un veșmânt alb ,care le acoperă fata și formele corpului .

-Nu ma lasă !încă o voce pe care o iubesc , se aude și mai apare încă o silueta .

Eu alerg spre ele iar acestea se opresc brusc . Când am vazut ca s-au oprit am început sa alerg și mai repede . Alerg și simt ca o sa cad dar ceva ma întărește și în sfârșit am ajuns la acele siluete . Ma uit la fiecare dar nu le vad chipul dar le simt parfumul .

-Ce sa fac ?întreb eu derutat
-Gândește-te ce te tine aici și ce te tine în cealaltă lume .spune încet Alessia
-Aici nu ma tine nimic dar totuși simt ca ma tine totul ......
-Vreau sa vii lângă noi ,nu sa ramai aici . Edan ,aici nu este locul tău .îmi spune Emma în timp ce își da jos veșmântul și îmi lasă ocazia sa ii vad chipul angelic .

Imediat după ea își da și Alessia , veșmântul jos și ii observ chipul de porțelan .

-Dacă nu lupți acum o sa regreți mereu .se aude și vocea bunicului și acesta îmi sare în brate și ma strânge cu putere .

După ce își termina îmbrățișarea dispare dar nu înainte de a îmi spune sa lupt . Acum am rămas doar cu Emma și Alessia . Ele nu fac altceva decât sa se uite la mine și sa îmi zâmbeasca .

-Sa ma întorc ?le inteb eu speriat
-Da!îmi răspund amândouă în cor dar înainte de a le mai spune ceva ambele dispar .

Rămân singur și am de luat cea mai grea decizie din viata mea . De ce nu mi-au dat un sfat ? De ce nu au mai rămas cu mine ? De ce m-au lăsat singur?