Capitolul XV - Black 100%

54 5 0
                                    

După ultima lecție, Aly ma chemat la o cafenea să-mi spună ceva important. Toată ziua era pe nervi.
Cînd am ajuns ea mi-a spus:
-Sunt în panică.
-De ce? O întreb speriată.
-Am aflat că John, iubitul meu, se ocupă cu vinderea drogurilor. Ce să fac?
În acel moment m-am speriat şi eu.
-Desparte-te de el.
-Serios?! Eu nu m-am gîndit la asta? Eu am vrut să mă ocup şi eu de asta, ştii?
Mi-a spus ea cu un ton glumeț dar totodată cu un ton agresiv.
-Te-ai gîndit la asta, nu-i aşa?
-DA!!
-Şi cum o să o faci?
-Nici nuştiu.
-Poate mai bine vei vorbi cu el?
-Bine, voi încerca, la tine cum?
Eu mi-am strîns şireturile glugei mele ca să nu se vadă părul meu negru.
-Tot e bine...
-Sigur? Te-ai cam stresat.
-Nu, nu, tot e ok.
-Nu vrei să-mi spui nimic, de ce eşti cu gluga pe cap, sunt 28 de grade.
-Nu, pur şi simplu nu am purtat acest hanorac demult.
-Hmmm bine.
-Ok, eu trebuie să plec. I-am spus eu.
-Bine, hai.

Am fugit spre maşină. Cînd mi-am pornit motorul, mi-am scos gluga din cap. Părul meu era tot mai negru. A început să mă doară capul. Cînd am ajuns acasă, părinții mei au rămas şocați de părul meu. Nu am făcut-o special, am uitat să-mi pun gluga în cap. M-au întrebat:
-Ce s-a întîmplat cu părul tău.
-Nuştiu, astăzi dimineață m-am sculat cu părul negru.
Deodată fața lor s-a schimbat. De parcă şi-au dat seama de ce părul meu s-a făcut negru.
-Ce s-a întîmplat? Eu ceva nu ştiu? I-am întrebat eu pe ei.
-Păi, cînd te-am luat pe tine de la orfelinat, ni s-a spus că e posibil să se producă schimbări legate de culoarea părului tău. Nu e nimic straşnic, dar acum nu trebuie să te emoționezi, să te îngrijorezi sau ceva de genu ... .
Acum mi-am dat seama de ce am părul de culoare neagră.

***
M-am sculat dimineața cu părul complet negru.

Am vrut să plîng, dar mi-am adus aminte că nu trebuie să o fac

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am vrut să plîng, dar mi-am adus aminte că nu trebuie să o fac. Mi s-a făcut rău. Am început să amețesc dar ori cum am plecat la şcoală. L-am rugat de data asta pe Johny să mă ducă la şcoală, fratele meu (cap. I). Cînd ma văzut, mi-a spus mai bine să rămîn acasă dar de astăzi s-au început testările şi nu vreau să am lipse în această perioadă a anului.
Johny mi-a spus să îl sun ca să mă el de la şcoală.
Într-o pauză nu mai puteam suporta durerea de cap. Unica soluție era să fiu cu Brian. Am plecat la el. I-am spus:
-Brian, am vrut să-ți spun.....
După aceste cuvinte eu m-am trezit la...

Vă mulțumesc mult că mă urmăriți. Vă rog mult să vă lăsați comentariile voastre. Mîine va fi un capitol nou. O seară bună!

Fata roz (FINALIZATĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum