Cînd am deschis ochii, am auzit cum sună aparatul de măsurare a bătăilor inimii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
L-am văzut pe Brian aproape de mine cum mă ținea de mînă. El plîngea, neştiind că eu m-am trezit. I-am strîns mîna. El şi-a şters deodată speriat lacrimile: -Scumpo! Ce sunt bucuros! Scuză-mă pe mine, un iditot adevărat. Te iubesc doar pe tine şi vreau să te am alături. -Unde sunt? -La spital. -De ce? -Păi, azi cînd ai vrut să mă întrebi ceva, ai pierdul cunoştința. -De ce? -Cînd ne-am urcat în ambulanță, ți-am scos gluga şi am văzut că... -Ce? -Părul tău era complet negru. -De ce m-ai adus aici, doar nu mai suntem împreună? -Tu poate nu, dar eu da. -Brian, eu nu te cred că ai sărutat-o doar pentru mine. -Iubire, eu pe ea o urăsc. Eu nu vreau ca să suferi din cauza unei proaste. Eu doar pe tine te iubesc şi scuză-mă te rog mult. -Brian, te rog de azi înainte să nu mă mai minți. -Sigur puiule. Am vrut să ne sărutăm, dar a intrat medicul şi ne-a spus. "Îmi cer scuze că vă întrerup, dar trebuie să plecăm la analize" -Bine, o aduc eu pe Thalie singur acum. -Bine, vă aştep la recepție. Cînd medicul a ieşit din camera mea, am început să ne sărutăm dar nu a fost ca data trecută. Părul meu nu se mai făcea roz.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Brian a bătut cu pumnul în masă enervat. L-am întrebat: -Ce s-a întîmplat? -Părul tău nu se face înapoi roz. -Se pare că am întîrziat. -Nu spune aşa. Îmi voi da şi viața doar ca să te simți bine. Îți promit că totul va fi bine. -Nu cred. -Totul va fi bine am spus. Brian a spus asta de parcă el se convingea singur pe el că totul va fi bine. Ma luat în brațe şi ma dus în sala de analize. După ce le-am dat, medicii mi-au spus că această boală este incurabilă. Iată şi capitolul nou. Vă mulțumesc că mă urmăriți. Mîine voi posta unul mai lung. O zi bună!
