Gustul dragostei- „Moştenirea" Volumul |

Capitolul 17

Se plimbase toată seara pe lângă plajă. Se gândise și se răzgândise și își dăduse seama că nu știa cine îi tot ataca nepoata. Ajuns acasă, oftase și, în cele din urmă, se pusese în fața televizorului din living.

A fi singur, fără nevastă și copii, era atât un avantaj, cât și un dezavantaj. Într-adevăr, nu te cicălea nimeni, veneai când voiai fără să dai socoteală, plecai când voiai la fel de lejer. Celibatul avea avantajele lui. Până și la patruzeci și doi de ani a fi celibatar însemnă a fi liber. Bineînțeles că te poți căsători oricând, la o adică, în momentul în care găsești persoana potrivită, pe care să o iubești și să o respecți o viață întreagă, femeia de care nu îți mai dorești să te desparți. Acea femeie pe care o găsise și pe care o pierduse. Își amintea și acum de ea. Avusese optsprezece ani pe când el avea treizeci. Se întâlnisera la un seminar gastronomic. Se culcase cu ea, ulterior se logodiseră, iar viața i-o răpise la fel de repede cum i-o dăduse, printr-un accident de mașină. Fuseseră doisprezece morți printre care și ea. Crezuse că va putea trăi fără ea, dar se înșelase amarnic. Michael se înșelase amarnic. Da, se recăsătorise și divorțase la fel de repede, pentru că în ochii lui, în imina lui, în sufletul lui era doar ea. O dată cu ea murise și el. Și acum îi ducea flori la cimitirul din oraș. Își cumpărase locul de veci lângă al ei și lăsase prin testament să fie îngropat acolo., alături de femeia pe care o iubea și acum, după atâția ani trecuți.

Își trecu mâna prin păr, alungând lacrimile. Atunci văzu dosarul de pe masă care era deschis la o pagină.

Îl luă și începu să recitească pagina. O citise și de dimineață, când Moriss îi adusese dosarul cu datele culese. Privi prin dosarul pe care Moriss i-l trimisese și în care descoperi date despre Arnold Peak. Călători prin viața acestuia, cu televizorul pornit în fundal, și se încruntă când ceva îi păru al naibii de familiar în dosarul bărbatului. Atunci însă se auzi un foșnet.

Michael își ridică privirea și se uită în stânga și în dreapta. Abia când se uită la ecranul plasmei văzu pericolul, chiar dacă atacatorul purta o mască. Se feri de lovitura destinată. Era masiv, un bun luptător și cel mai probabil disperat. Atunci, cand scoase un cuțit și se repezi asupra lui, putut distinge trăsăturile din spatele măștii improvizate. S-ar fi putut împotrivi, dar voia asta cu adevarat? Mai voia să trăiască această existență blestemată fără ea?

Își aminti de motivul pentru care trebuia să mai apuce a doua zi când cuțitul i se înfipse în inimă.

— Dosarul!, icni Michael.

Atacatorul se lăsă în jos, la urechea acestuia, și șopti:

— Exact pentru asta am venit, Mike, spuse atacatorul ironic. Ai aflat prea multe. Nu am vrut să te ucid. Tot timpul ăsta mi-ai părut așa de inofensiv...

Lumea lui Mike se întuneca deja. Simțea cum i se scurge viața din rana pe care cuțitul i-o provocase. Atacatorul luă dosarul, așa că Mike așteptă să plece. În seara asta va muri, dar nu înainte de a lăsa un indiciu.

*

Ian se trezi și sesiză, după zgomotul pe care îl făcea femeia, că Will era deja sus. Soarele strălucea puternic pe cer, anunțând un întâi iulie formidabil. Patul mai purta încă mirosul dragostei lor. Fereastra era deschisă, mirosurile văratice strecurându-se în aerul din această cameră.

Își așeză picioarele pe podea. Era gol. Se ridică în picioare și se îndreptă. Era înalt, masiv și putu să vadă afară. Doamna Cocx îl zări de asemenea. Femeia icni, moment în care el își acoperi goliciunea. La dracu'! De ce se uita bătrâna aia în dormitorul iubitei lui? Închise geamul și trase perdeaua.