Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

7. Emotiile Inceputului De Intalnire

INAINTE SA SARITI CU TORTELE PE MINE VA ANUNT CA URMATORUL CAPITOL O SA APARA MAI GREU PENTRU CA VREAU SA LUCREZ BINE LA EL. DE ASEMENEA NU MA OMORATI PENTRU CA ACEST CPITOL E SCURT!

V-AM PUPAT!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-Pff…. Hai ca poti! Inspira, expira si apasa butonul!

Usor de spus si totusi atat de greu da facut. Imi simteam inima batand la nivelul gatului iar mainile imi tremurau atat de tare incat buchetul de flori parea ca sta intr-o vaza in timpul unui cutremur.

Nu imi aduc aminte sa mai fi avut vreodata atat de multe emotii… Iar acum ca le experimentam la mazim parca as fi vrut nici sa nu le fi avut vreodata. Parca faceam infarct, nasteam si eram posedat in acelasi timp. Cred… nu stiu, s-ar putea sa gresesc, pana la urma nu am nascut, nu am facut infarct si nici nu am fost posedat pana acum…

-Sunt asa o fetita! Doar bate la usa! Hai mai repede!

Intr-un sfarsit am reusit si eu sa imi misc mana si sa lovesc usa. Zgomotul produs imi ridica parul pe maini. Daca am batut prea tare? Daca am deranjat-o? Daca se va supara pe mine? Sau mai rau, daca i-am spart usa? Nu pare sa se vada vreo crapatura dar totusi, mai stii?

Off… trebuie sa ma linistesc alt fel o sa o dau in bara!

Pasii din spatele usii ma facura sa imi ciulesc urechile. Cheia se rasuci in broasca si apoi usa se deschise. Ochiimei s-au marit si cred ca gura mi s-a deschis involuntar…

In fata mea Missy arata exact ca un inger. Purta o rochie lunga pana la nivelul genunchiului alba care ii lasa dezgolit spatele si doua dungi subtiri de la nivelul stomacului. Purta niste balerini albastrii culoarea cerului cu model din dantela care se potriveau perfect cu plicul ei tot albastru dantelat. Intr-un cuvant era perfecta. Fara sa gandesc am deschis gura si am spus singurele cuvinte care imi veneau acum in minte.

-Arati minunat!

Obrajii mi s-au inrosit imediat ce am auzit cuvintele iesindu-mi din gura. Cum am putut spune asa ceva? Sunt praf!

-Ow Niall! E dragut din partea ta sa spui asta!

Parea cu adevarar fericita si automat starea mea de spirit s-a imbunatatit si ea. HaideNiall! Stii ca poti s-o faci! Trebuie doar sa te concentrezi! Cat de greu poate fi?

-Deci? Mergem?

Am intrebat-o cat de cat nonsalant si i-am oferit bratul, pe care la luat fericita.

-Nu stiam ca esti atat de galant, Niall.

-Nu stii multe despre mine, am spus eu mai mult pentru mine dar se pare ca ea m-a auzit.

-Poftim?

-Am spus multumesc, am asigurat-o eu zambind.

Missy imi zambi si ea si ma pup pe obraz.

-Nu mie trebuie sa imi multumesti, ci mamei tale.

-Vai, daca te-ar auzi cred ca ar incepe sa imi tina una dintre faimoasele ei predici despre cum toata lumea realizeaza cat de norocos sunt ca o am pe ea dar eu ma incapatanez sa o enervez, i-am spus eu in timp ce ii deschideam usa de la masina si o urmaream urcandu-se. Si spune asta doar pentru ca mi se intampla rar sa vreau sa o sperii.

Am inchis-o in urma sa si am fugit repede pe partea mea. Missy rase si ma mangaie pe umar, mana sa trasnad linii de placere pe pielea mea.

-Mama ta mi se pare foarte draguta. Mi-ar placea sa o cunosc intr-o zi, imi spuse ea cand am pornit masina.

-Cu siguranta o sa o cunosti, am asigurat-o eu.

-Perfect! Abia astept.

Am simtit o mana ridicandu-mi palma de pe piciorul stang. Am privit spre Missy si am observat-o privind spre lumea de afara in timp ce se juca cu degetele mele. Cat de frumoasa este.

Sper sa nu o dau in bara…