Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

5. Am Reusit!

-Si te-ai ascuns in ghena de gunoi?!

Baietii s-au strans mai pe seara la mine acasa ca sa putem vorbii. Din pacate pentru mine vorbitul s-a transformat in ras atunci cand le-am povestit ce s-a intamplat.

-Niall dragule, te credeam mai barbat, adauga mama in timp ce ne lasa pe masa mancarea.

-Mama!

Baietii au inceput sa rada mai tare. Mama se uita la mine neintelegand ce a facut. Eu doar am clatinat din cap si mi-am plecat capul in rusine.

-Terminati baieti, interveni Liam stergandu-si lacrimile, nu vedeti ca il faceti sa se simta si mai prost decat este.

Baietii incercara sa se mai linisteasca dar ultima remarca a lui Liam ii facu sa rada si mai tare. I-am aruncat o privire urata si am dat sa ma ridic dar Harry m-a prins de mana.

-Blondule, nu te supara acum.

-Cum sa nu ma supar cand voi nu stiti alt ceva decat sa radeti de mine?

-Haide Niall, stii ca suntem rai pentru ca tinem la tine, mai adauga si Zayn.

-Dar totusi, cum sa te ascunzi intr-o ghena de gunoi?

Ca de obicei Louis strica totul. Baietii au izbucnit in hohote de ras iar eu am fugit in camera mea. Cu toate ca se exprimau ca niste primate aveau dreptate. Am fost un prost foarte mare si probabil ca am pierdut-o. Si cand m-a intrebat ce caut in ghena i-am spus ca mi-am pierdut lentilele de contact. Lentile de contact!! Eu nici macar nu port lentile! Sunt patetic.

Nu se mai auzea nimic de jos din sufragerie asa ca am coborat sa vad daca baietii plecasera. Inca mai erau acolo, si erau seriosi, ceea ce nu era niciodata bine.

-Niall, vrem sa te ajutam.

Harry ma lua de mana ca pe un copil si ma aseza pe fotoliu in timp ce ceilalti s-au ridicat de pe canapea si s-au asezat in fata mea.

Ma simteam ca la scoala dar am incercat sa ignor senzatia de dejavu din stomac si sa ma concentrez pe ce spun ei.

-In primul rand trebuie sa para ca ai incredere in tine, imi spuse Louis in timp ce imi arunca pe rand un carnetel, un pix si o carioca.

Am ridicat doua degete pentru ca nu intelegeam ce sa fac cu cele trei obiecte.

-Da Niall? Liam parea exasperat.

-Ce fac cu astea?

-Iei notite, tu ce crezi ca faci?

Tonul ridicat al lui Zayn ma facu sa tremur. Asta chiar imi aducea aminte de fosta mea profesoara de literatura. Ironic, nu? Avand in vedere ca Zayn chiar s-a imbracat in femeie. 

Am incercat sa  ma abtin sa nu rad si sa ma concentrez la cei patru agitati din fata mea.

-Trebuie sa stii ce ai si ce nu ai, iar tu micutule le ai pe toate, spuse Liam.

-Micut? Sunt mai mic decat tine cu cateva zile!

-Nu mai comenta si ia notite, se rasti Zayn la mine.

Deja incepea sa ma sperie!

-Nu uita regula agatatului, adauga Harry. Replicile de agatat trebuie sa fie pregatite. Trebuie sa le stii pe derost.

Am incercat sa mai notez cate ceva dar tot ce reuseam sa scriu era Missy. Doamne, parca as fi un adolescent plin de hormoni.

-Ai notat tot?

-Umm…

Am inceput sa ma balbai si am incercat sa acopar numele scrise dar Zayn a fost mai rapid.

-Awww… Niall este indragostit.

Baietii au inceput sa rada iar iar eu nu m-am mai putut abtine si m-am razvratit.

-Nu am nevoie de instructie! Ma voi duce acum si o sa o invit in oras fara sa folosesc vreun sfat de-al vostru!

Mi-am luat geaca din cuier si am iesit furtunos pe usa. Eram chiar mandru de iesirea mea dramatica pana cand am realizat ca trebuia sa o anunt pe mama. Am deschis usa si am tipat.

-Mama, baietii dorm la noi! Nu ma astepta!

Am fugit repede in masina demarand pe sosea. I-am trimis mesaj lui Missy ca sa ne intalnim in parc la banca unde am dormit. Restul drumului a fost linistit. Inchisesem radioul ca sa pot sa gandesc limpede. Am decis ca nu mor daca incerc si cateva din sfaturile baietilor. 

Parcul era luminat slab iar umbrele se intindeau de la un capat al drumului pana se sfarseau in alta umbra. Era intr-un fel infricosator dar in acelasi timp si placut. Nu aveam indoieli, stiam ca suntem doar noi doi in parcul acesta si abia asteptam sa o gasesc.

Si am gasit-o. Era pe banca noastra tremurand incet. Ca sa nu o sperii am tusit odata inainte sa ma asez langa ea ca sa constientizeze ca sunt aici.

-Oh buna Nialler!

-Missy…buna!

-Mesajul tau parea urgent, s-a intamplat ceva?

-Nu, nu s-a intamplat nimic! Vroiam sa te intreb ceva.

-Sigur, spune.

-Te-a durut cand ai cazut din rai? Ca esti angelic de frumoasa.

Missy se uita putin ciudat la mine si izbucni in ras. Rasul ei umplu parcul si ma facu sa ma inrosesc ca un rac. Dar asta nu m-a oprit. Am continuat cu sfaturile baietilor.

-Acesta este momentul in care tu te pierzi in ochii mei.

Missy rase mai tare ceea ce ma dezcuraja total. Eram praf, nu voi reusi niciodata sa o fac sa iasa cu mine.

-Niall, ce s-a intamplat cu tine?

-Uite Missy, probabil ca nu vei mai vrea sa ma vezi dupa ce iti spun asta dar trebuie. Daca nu iti spun nu o sa mai pot dormi de grija ca ar fi putut merge si nici macar nu am incercat.

-Niall, ma ingrijorezi!

-Nu trebuie! Baietii m-au pus sa incerc sa ajung la tine in felul asta. Mi-au spus sa folosesc replici de agatat si sa folosesc ce am eu mai bun si … si… si eu nu mai pot! Missy, te plac! Chiar foarte mult. Si nu stiu cum de nu ti-am spus pana acum. Nu stiu cum am rezistat. Ce vroiam eu sa iti spun este defapt mai mult o intrebare. Missy, vrei sa iesi cu mine la o intalnire?

-Nu pot sa cred ca ti-a luat atat de mult Niall! Normal ca vreau sa ies cu tine!

Sincer, nu stiu cum am ajuns acasa. Stiu doar ca odata ce am inchis usa dupa mine am tipat din toti rarunchii.

-AM REUSIT!