Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

13. Ma Inscriu Daca Va Inscrieti Si Voi

-X-Factor Louis?

-Da Niall, Louis are dreptate, comenta si Liam. Poate chiar ar trebui sa iti urmezi visul. Poate ca ar trebui sa o lasi pe mama ta sa preia afacerea. Sunt sigura ca o sa reuseasca sa le bage mintile in cap oamenilor alora care te-au huiduit si sa continuie sa o conduca cum trebuie.

Amintirea oamenilor acelora in fata firmei imi adusera lacrimile inapoi. Nu puteam sa cred ca unchiul meu a putut sa imi faca asa ceva. Era aproape inuman. Nu, chiar era inuman.

-Hei, Niall, nu plange, nu ai de ce. Nini, nu te mai gandi la toti idiotii aceia.

Harry ma lua in brate facand cercuri linistitoare pe spatele meu.

-Harry are dreptate Niall, nu ai de ce sa plangi. Trebuie sa te concentrezi pe ce discutam acum. E foarte important pentru tine. Muzica a fost mereu pe primul loc in viata ta. Inainte de moartea tatalui tau si plecarea lui Greg chiar urmai cursuri. Trebuie sa iti aduci aminte cum era atunci. Cum te simteai la fiecare serbare scolara cand se ridica toata sala in picioare la finalul fiecarei melodii pe care o cantai… Trebuie sa iti aduci aminte Niall. Erau cele mai bune zile din viata ta. Si le poti avea inca odata daca iti permiti sa simti din nou. Trebuie sa iti permiti Niall, nu pot sa mi te imaginez in alt mod decat pe scena…

Imi aduceam aminte. Chiar imi aduceam aminte cum ma simteam pe scena. Ma simteam complet. Si stiam ca atat timp cat baietii erau in spatele meu sau cu mine nimic nu mi se pute intampla. La un moment dat prin clasa a cincea ne formasem si un fel de trupa, One Direction. Fiecare serbare era incununatat cu prezenta noastra, sau asta era ceea ce spuneau profesorii. Toate fetele populare il vroiau pe Harry, chiar si asa micut cu era, baietii fani erau prietenii lui Louis ceea ce il face pe Harry gelos, chiar daca nu spunea nimic, Liam era mandria profesorilor, cel care ii tinea linistiti si il asigura pe director ca 1D nu va canta nimic nepotrivit. Zayn era linisititul, misteriosul, cel pe care toate fetele il vroiau dar niciuna nu avea puterea sa recunoasca. Si apoi eram eu. Cateva fete mai retrase ma placeau, dar nimeni nu putea spune ca e innebunita dupa mine. Eu nu eram special. Eu nu aveam cine stie ce voce. Motiv pentru care am si renuntat la trupa. Fiecare canta ocazional la serbari dar separat. Ne ajutam intre noi, repetam impreuna dar nimic mai mult. Fiecare pe calea sa. Si totusi nu puteam sa nu zambesc la gandul unui concert, asa cum m-am simtit cand i-am cantat lui Missy in restaurantul mic. Chiar daca melodia era pentru tata eu i-am cantat-o ei.

Missy… Imi era dor de ea. Nu o mai vazusem de cateva ore si totusi imi era atat de dor de ea… Mult prea dor.

-Deci?

Mi-am intors capul de la geam spre baieti si mama. Toti cinci se uitau la mine nerabdatori.

-Nu stiu baieti. Chiar nu stiu daca mai pot sa cant.

-Niall, stim cu totii ca o voce ca a ta nu se pierde. X-Factor ajunge in Londra in mai bine de o saptamana. Tot ce trebuie sa facem este sa repetam. Si incepem chiar de acum.

-Bine, accept doar daca imi ies melodiile, ok?

-Mie imi convine, spuse Louis si ceilalti aprobara si ei. Pana la urma stim cu totii ca o sa canti perfect. Mereu a fost asa.

-Deci, sa incepem acum?

-Eu zic sa incepeti maine, spuse mama. Aveti cu totii nevoie de multa odihna.

-Ok doamna H…

Baietii plecara in sir indian in camera oaspetilor urandu-mi toti somn usor.

-Niall, pot sa dorm cu tine? Louis iarasi a mancat de la restaurantul indian si o sa sforaie ca un porc.

Harry isi puse cea mai convingatoare fata de catelus desi nu trebuia sa ma roage de doua ori. Pana la urma toti fuseseram in tabara de cercetasi cand Louis mancase doar la restaurantul Indian. Sa spunem ca nimeni nu a putut dormi pe tot parcursul taberei cand Louis dormea ar fi o afirmatie modesta. Si saracul Harry a fost cel care a trebuit sa il suporte cel mai tare fiind si cel care a dormit cu el in camera.