Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

15. Lumini. Camera. Show.

In masina linistea parea ca poate fi taiata cu un cutit. Nimeni nu parea ca vrea sa zica ceva iar faptul ca Louis era in cealalta masina cu Harry si familiile lor nu ajuta cu nimic. Ajunsesem sa mergem cu trei dubite pentru ca fiecare a trebuit sa isi ia familionul dupa el deci nu am avut toti loc.

Mama aproape ca a facut atac de cord cand ne-a vazut pe mine si pe Gregla baie incercand sa ii acoperim vanataile de pe fata cu fond de ten de-al ei. Probabil ca ar fi fost si mai urat daca nu ar fi trebuit sa plecam urgent. Inca o mai vedeam pe mama uitandu-se in oglinda la noi doi suspinand si apoi intorcandu-se cu privirea pe sosea.

-Ok, linistea asta ma enerveaza deja, spuse Greg. Ce ati zice de niste muzica.

Acesta se intinse sa dea drumul la radio dar mama il plesni peste mana.

-Greg, nu pot conduce cu muzica voastra zgomotoasa.

-Vad ca nu te-ai schimbat mama, tot la fel de Hitler ai ramas.

Puteam sa vad ca Greg glumeste dar se pare ca mama nu observase.

-Eu zic sa te abtii. Nu stii daca m-am schimbat sau nu.

-Cum adica?

Oh nu. Nu mama, te rog nu spune ce stiu ca vei spune.

-Pai nu e ca si cum ai fost prea mult pe aici ca sa vezi asta.

Si bam! L-a lovit! Zambetul I se sterse imediat de pe fata si am vazut-o pe mama regretand imediat ceea ce a zis. Dar era prea tarziu. Greg isi scoase telefonul din buzunar si isi puse castile dand muzica la maxim.

-Stii mama, ai putea sa nu te porti asa cu el. L-am batut eu destul.

Mama scoase un sunet dezaprobator si ma ignora.

-Sa stii ca fiul tau are dreptate, intervenni si mama lui Liam. Inteleg de ce esti suparata dar nu ar trebui sa reactionezi asa. Cel putin nu inainte de auditia aietilor. Trebuie sa ne purtam ca niste familii unite pentru ei. Ok? Tu crezi ca e usor pentru Anne sa stea cu fostul sot in aceeasi masina? Nu. Nu este. Si totusi o face pentru fiul ei. Deci orice ai avea cu Greg vei rezolva dupa ce baietii nostrii au trecut linistiti in etapa urmatoare.

Mama ramase cu gura cascata la fel ca si Liam care nu credea ca mama lui putea sa spuna atat de multe lucruri. Ea fusese mereu cea mai linistita dintre mame. Mama mea insa isi recapata figura serioasa imediat si continua sa se holbeze la drum.

Nu mult timp dupa discutia ciudata eram in fata arenei iar eu simteam cum inima mea lupta sa imi iasa din corp. La scurt timp celelalte dubite au ajuns si ele cu tot cu baietii care pareau sa fie tot la fel de speriati ca si mine.

-Ok , sunt singurul care se simte ca un curcan in america de ziua recunostintei?

Louis se agita prin fata mea  ca un lunatic incercatnd sa ma faca atent ;a comparatia lui cu curcanii de ziua recunostintei. Liam exersa cateva note inalte impreuna cu Zayn iar Harry isi aranja praul intr-o oglinda pe care i-o tinea mama sa.

-Louis calmeaza-te! O sa ii nelinistesti si pe ceilalti baieti!

Jay il lovi peste ceafa incercand sa il calmeze.

-Mama! Daca ma lovesti nu o sa ma ajuti cu nimic!

Louis incepu sa se planga ca un copil de trei ani ce este despre cat de mult l deranja tot ce facea mama sa.

-Of puiule, imi pare rau. Vino incoace!

Mama lui il lua in brate incercand sa ii calmeze puseul de nervi care pareau sa il loveasca.

-Baieti, ne-am inscris, spuse Liam care se apropia de noi repede cu stickere cu numere pe ele. Lipiti-le pe astea si haideti dupa mine. Intram de la poarta B12 si asteptam in sala mare pana cand numarul nostru apare pe ecran ca sa mergem sa asteptam.