Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

9. Nu S-a Intamplat Nimic Din Ce Credeti Voi Ca S-a intamplat!

Mi-am deschis incet ochii incercand sa imi aduc aminte motivul pentru care simteam o presiune destul de mare asupra umarului meu drept. Am incercat sa imi misc capul dar barbia mea s-a lovit de ceva rosu. Un cap.

De ce am un cap rosu in pat?

Incet incet imaginile din noaptea trecuta s-au derulat in mintea mea facandu-ma sa ma transform intr-o rosie din ce in ce mai coapta. Deodata imi era prea cald.

Inainte sa va ganditi la tampenii NU, nu am facut nimic aseara! Din fericire am reusit sa o opresc pe Missy la timp, inainte sa facem amandoi ceva ce vom regreta. Doar ne-am culcat. Nu am facut NIMIC! Clar? NIMIC!

Missy isi misca incet capul cand se intoarse ca sa ma ia in brate. Parea ca doarme dar vocea ei subtire umplu camera.

-Dormi?

-Nu.

Si-a ridicat capul incet si mi-a zambit. Eu mi-am lasat putin capul in jos si am sarutat-o scurt.

-Trebuie sa ne trezim? ma intreba ea somnoroasa.

-Deja te-ai trezit, am ras eu strangand-o mai aproape de corpul meu.

-Ma refeream la ridicat din pat, geniule!

-Oh, aia… Nu, normal ca nu!

-Ce bine! Imi place sa stau asa cu tine. Mi-ar placea sa fie asa in fiecare dimineata.

Am zambit la gandul trezirii in fiecare dimineata cu capul lui Missy pe pieptul meu, imbratisati. Era perfect! Ce ciudat sunt… Nici nu am avut doua intalniri si deja ma gandesc la mutat impreuna…

-La ce te gandesti?

-La noi…

-Uuu… trebuie sa fie ceva de gandit…

-De fapt nu. Este chiar simplu.

-Nu stiu daca sa fiu fericita ca nu iti suprasoliciti creierasul asta dragut sau ofensata ca ti se pare ca relatia noastra e usoara.

-Pai nu este?

-Nu! Normal ca nu! Este complexa si frumoasa!

-Este exact cum zici tu.

I-am zambit si mi-am frecat varful nasului de obrazul ei facand-o sa rada. Se ridica putin sprijinindu-se in cot si ma privi zambind pana la urechi. Ceva nu e in regula. Coace ea ceva.

-Acum eu trebuie sa te intreb ce ai.

-Ce am?

-Pai nu stiu, tu sa imi spui Mis.

Am vazut-o tremurand de placere cand m-a auzit soptindu-I numele.

-Ma gandeam la tine si la noi.

-Ei bine bun venit in grup!

-Va multumesc pentru primirea calduroasa!

Am inceput sa radem amandoi degeaba imbratisandu-ne strans. Nu aveam nevoie de sarturi sau de ceva mai mult ca sa fiu fericit cu ea. Stiam asta cu siguranta. Tot ce vroiam era imbratisarea ei.

-Ce zici de micul dejun? o intreb eu cand imi simt burta protestand.

-Ar fi minunat.

-Atunci du-te si te pregateste. Intre timp eu ma voi duce sa vad ce pot incropi pentru noi doi, ok?

-Ok…

Se ridica languros din pat pasind incet constienta de efectul pe care il aveau picioarele ei goale asupra mea si intra in baie. Am mai stat putin meditatand asupra ceea ce aveam de facut dar intr-un sfarsit am reusit sa ma ridic din pat.

Mi-am tras un tricou pe mine si ma pregateam sa imi pun si niste pantaloni de trening cand am auzit bufnituri venind din sufragerie. Mi-am incaltat repede papucii de casa si am pasit incet in jos pe scari. Nu vroiam sa fac zgomotasa ca am mers in varful picioarelor pana in usa sufrageriei, locul de provenienta al zgomotelor. Am luat in maini vaza de fori de la baza scarii si m-am pozitionat la usa pregatit de atac. Am inceput sa numar de la trei si cand am ajuns la unu am  inceput sa fug tipand in camera.

Patru perechi de ochi se marrira instant in momentul in care eu, cu pantalonii cazandu-mi deoarece nu erau legati si cu vaza albastra cu motive florale a mamei in maini, am intrat tipand si alergand in jurul mesei din sufragerie. Cred ca au trecut mai mult de doua minute pana cand am realizat ca ma alergam pe mine in jurul mesei si ca hotii din casa mea erau de fapt baietii. Si probabil ca as mai fi alergat daca nu m-as fi impiedicat in pantalonii mei cazuti picand direct in nas.

-Niall?

M-am uitat in sus ca sa il vad pe Liam aplecat asupra mea cu o privire ingrijorata. M-am ridicat repede pe jos tragandu-mi si pantalonii dupa mine si am asezat nonsalant vaza de flori pe masa.

Baietii ma priveau amuzati si uimiti in acelasi timp. Se vedea ca abia reuseau sa isi acopere zambetele de pe fata iar asta  ma enerva cel mai tare. Ce li se pare atat de amuzant?

-Baieti.... CE NAIBA CAUTATI LA MINE IN CASA?

Cei patru au facut un schimb de priviri dubios si m-au tras repede dupa ei pe canapea. Acum stateam intre Liam si Harry pe canapea cu Zayn si Louis asezati pe jos in fata mea.

-Vrem sa stim tot!

-Cum a fost intalnirea? intreba Zayn.

-Esti suparat pe noi? continua Louis.

-E buna in pat? 

Pe parcursul cuvintelor lor am trecut prin o roaza de sentimente. Cand l-am auzit pe Liam mi-am adus aminte ca ei de fapt stiu cam tot, si asta a fost istanjenitor, Zayn imi aduse aminte ca eu sunt de fapt suparat pe ei, Louis doar accentuand sentimentul de nervozitate iar Harry fu cel care ma facu sa ma inrosesc tot si sa vreau sa ii impusc pe toti.

-In primul rand voi stiti prea bine cum a fost intalnirea. In al doilea rand normal ca sunt suparat pe voi. Iar in al treilea rand, am tras aer in piept si am continuat pe un ton ridicat, nu e treaba ta cretule! Missy e a mea!

-Niall, nu ti-am zis ca e a mea si nu ti-am cerut-o! Te-am intrebat daca e buna in pat.

-Pai eu nu as avea de unde sa stiu.

-Haide Nialler, cu totii te-am vazut aseara! Nu mai e niciun secret!

-Baieti! Nu am facut nimic din ce credeti voi ca am facut!

-Da, sigur!

-Da! Nu s-a intamplat nimic din ce credeti voi ca s-a intamplat!