Seful Meu Harvey Horan (Harvey Horan Story)

8. Leeroy, Jhonny Si Pata De Vin Rosu

Restaurantul era plin de oameni. Era unul dintre acele momente in care te bucurai ca ai facut rezervare in ciuda faptului ca si toata lumea din jurul tau o facuse si tot trebuiau sa stea la coada. Si totusi, in ciuda faptului ca trebuia sa fiu nervos, eu eram cat se poate de calm. Nu stiu ce mi se intampla, dar banuiesc (,) ca era extazul pe care mi-l provoca Missy. Sau poate faptul ca ea se agita destul si pentru mine? Pentru o persoana atat de slaba si micuta are destul glas!

Nu cred ca mai era cineva in apropiere care sa tipe atat de tare. Ii injura pe paznici, le umplea frigiderul cu fel de fel de tipuri de rahat proprietarilor, dar cel mai tare cred ca ii injura pe cei care ocupasera tot localul pentru doua persoane. Ce logica mai e si asta?

-Idiotii dracu! Niall, imi pare atat de rau ca asta nu merge asa cum ai planuit.

-Missy, stai linistita! Totul e minunat atata timp cat suntem aici impreuna, i-am spus eu incercand sa o linistesc.

Drumul de acasa pana aici ma linistise intr-un oarecare fel… Mdea… intr-un oarecare fel. Acum puteam sa spun un cuvant fara sa rosesc ca un idiot. E un progres, nu?

-Oww…. Niall, asta este foarte dragut din partea ta. Dar asta nu schimba faptul ca ar trebui sa intream acolo.

Si cu acestea fiind spuse Missy ma apuca de brat si incepu sa impinga lumea din calea ei pana cand reusi sa ajunga in fata cordonului din dreptul usii. Pe drum am incercat sa imi cer scuze fata de cat mai multi oameni dar puterea lui Missy era prea mare si imi era frica de faptul ca m-as fi putut impiedica daca nu mergeam odata cu ea.

-Nu va suparati, pot sti de ce tineti coada?

Il intreba pe barbatul imbracat in roz bombon din fata usii in momentul in care ajunse in fata sa. Nu stiu de ce dar barbatul acesta imi parea al naibii de cunoscut. Am decis sa ignor senzatia ciudata din stomacul meu atunci cand am vazut toate privirile pline de ura care se indreptau spre noi si m-am concentrat pe barbatul din fata mea. Hainele pe care le purtau ii tradau sexualitatea. Nu putea sa nu fie gay si sa poarte asa ceva! Si totusi nu puteam sa nu ma gandesc la faptul ca semana putin cu cineva cunoscut. Nu stiu exact cine dar sunt sigur ca seamana cu cineva cunoscut. Oare cine?

Fara sa imi dau seama Missy ma tragea iarasi dupa ea. Pana sa ma dezmeticesc eram inauntru in restaurant si cineva ma aseza pe un scaun in fata ei. In jurul meu sala era goala. Nici macar mese nu erau . Doar Missy, eu si inca doi oameni pe care nu ii cunosteam. Si totusi pareau atat de cunoscuti. Unul dintre ei era cel de la intrare iar celalalt era un barbat nici tanar dar nici prea batran, cu varsta intre 35 si 45 de ani imbracat formal dar care purta cu mandrie o eticheta pe care scria Jhonny. Si acesta, cat de ciudat suna, imi parea atat de cunoscut… Ce mi se intampla azi?

-Missy, daca nu te deranjeaza ca intreb, cum mai exact am ajuns noi aici?

-Ce glumet esti tu!

Missy incepu sa rada dar eu tot nu intelegeam ce se intampla.

-Niall, domnul de la intrare mi-a spus ca ai inchiriat tot restaurantul, nu mai trebuie sa te prefaci!