Din perspectiva lui Alex
Am închis telefonul si deși încercam sa ma opresc din plâns nu puteam. De fiecare data când credeam ca sunt bine imi aduceam aminte de cuvintele sale si presiunea din piept revenea, apasandu-ma din ce in ce mai tare. El nu era singurul pe care il uram,ma uram pe mine. Ma uram fiindcă simteam ceea ce simteam pentru el,pentru ca ma lăsam rănită, pentru ca imi pasa. Aveam nevoie sa plec pentru o perioada,sa ma distantez. După câteva minute am auzit o bătaie ușoară in ușa si m-am grăbit sa deschid, stiind ca Nate era pe partea cealaltă. Imediat ce l-am văzut am putut citi in ochii lui îngrijorare si dragoste. M-a tras într-o imbratisare de urs,încercând sa ma linisteasca. Am stat așa câteva minute si ma simteam așa de bine, de protejată. Imi plăcea cum corpul lui se lipea de al meu si cum ma puteam ascunde la pieptul lui,lasandu-ma invaluita de parfumul lui atât de cunoscut. Imi lipsise atât de mult. Mi se părea ca trecuse o vesnicie de când nu-l mai vazusem.
-Esti bine,gogosica? M-a întrebat el după ce mi-a dat drumul.
-Sincer,nici eu nu știu. am murmurat trista.
- De asta sunt eu aici. NickyBoo e aici sa te inveseleasca, gogosica! Haide, știu locul perfect. Dar mai întâi pune-ti niște haine normale pe tine, căci eu nu eu ies cu o persoana îmbrăcată ca o vagaboanta. mi-a spus el, facandu-mi cu ochiul. Am chicotit ușor si m-am îndreptat spre dulap.
In 15 minute eram gata,complet echipata. Ochelari de soare,sapca si hanorac. Nu aveam nevoie de o alta apariție in ziar, fiindcă asta ar fi dus la o alta cearta cu Zayn. Ne-am strecurat ca niște Ninja profesioniști, evitand orice dispozitiv care ar fi putut sa ne pozeze mutrisoarele frumoase.
-Asta a fost amuzant,a declarat Nick după ce am reușit sa trecem de toți paparazzi care stateau pe lângă casa noastră. Totuși nu m-as fi supărat daca as fi văzut minunea asta pe prima pagina a unui ziar, a spus făcând semne spre fata lui.
-Narcisistule! am exclamat printre hohotele de ras.
-Nu sunt narcisist, sunt frumos. Acum haide, nu-mi mai pune la îndoială divinitatea si introdu-ti fundul ăla mare in masina. Eu conduc. Si ma aștept ca tu sa iti tii ochii inchisi pana ajungem acolo.
-Nu o sa închid ochii pentru ca o sa mi se facă rău.
-Mincinoaso. O sa faci cum iti zic. Masina mea,regulile mele. a spus el mândru,scotand o esarfa din buzunar. Nu am încredere in tine așa ca iti voi pune asta la ochi.
Am respectat dorintele ciudate a lui Nick si l-am lasat sa imi puna esarfa la ochi. Tot drumul m-a facut sa rad,desi ma simteam foarte ciudata fiindca nu vedeam absolut nimic. Dupa cam o jumatate de ora l-am auzit pe Nick spunand:
-Am ajuns! O sa iti zdruncin lumea! urmat de un ras malefic.
Baiatul asta e nebun. M-a ajutat sa cobor din masina si apoi mi-a dezlegat esarfa. Mi-au trebuit cateva secunde pentru a ma obisnui cu lumina si mi-am dat seama cu greu ca suntem la un parc de distractii.
-Un parc de distractii? Serios? Asta e asa un cliseu. Doar in filmele siropoase baiatul aduce fata aici si toata scena se termina cu un sarut.
-Oricat de dornica ai fi,n-am de gand sa te sarut. Cel putin nu acum. Asa ca taci inainte sa iti bag niste sirop in locuri in care niciun sirop n-a mai ajuns pana acum.
-Bine,Maria ta!am spus eu,facand o reverenta si incercand sa nu ma inec in timp ce radeam.
M-a tras de mana si am inceput sa alergam spre cel mai apropiat carusel. Ne-am petrecut intreaga zi acolo, testand fiecare lucru. I-am castigat lui Nick un urs mare si roz cu care a promis ca o sa doarma in fiecare noapte si o sa se gandeasca la mine,iar el mi-a castigat o miniatura a lui Siva pe care am promis ca o s-o arunc in cea mai apropiata toaleta publica. A fost pe departe cea mai normala zi pe care am avut-o de cand a inceput intreaga nebunie cu One Direction. Dupa mult timp am uitat de tot ce inseamna trupa, fani, paparazzi si am reusit sa petrec cele mai grozave ore cu Nick. Nici nu voiam sa ma gandesc cum o sa fie cand ma voi intoarce acasa.
Dupa ce l-am aruncat pe miniSiva in cea mai imputita toaleta publica,m-am hotarat ca ar fi bine sa ma intorc acasa. Drumul a fost mai mult decat amuzant,desi ne certam din 5 in 5 minute din cauza postului radio. Tot schimband de pe un post pe altul am dat de o melodie de-a baietilor si era un solo de-a lui Zayn.
-Esti bine? a intrebat Nick vazand ca am ramas cu mana in aer.
-Um,da...e doar...defapt,nu conteaza. am spus eu balbaindu-ma.
-Esti sigura ca esti bine? Adica o sa fii ok cu el in aceeasi casa? Stii ca poti sa te duci la apartamentul tau si daca nu vrei sa fii singura,pot ramane cu tine.
-Asta e chiar e o idee buna. Mersi,Nick, am spus eu pupandu-l pe un obraz.
Ne-am oprit la primul supermarket si ne-am umplut carucioarele cu tot felul de prostii. Era uimitor cum Nick imi putea aduce mereu zambetul pe buze. Imediat ce am ajuns acasa l-am trimis sa se uite de un film,iar eu m-am dus in bucatarie sa fac niste ciocolata calda. Mi-am deschis telefonul si am vazut ca aveam cateva mesaje de la Tami si o gramada de apeluri de la baieti. I-am trimis un mesaj lui Tami spunandu-i ca sunt bine. Astazi era ziua mea fara One Direction,fara probleme si,mai ales,ziua mea fara Zayn. Nick a decis sa ne uitam la „The Great Gatsby”. La sfarsitul filmului plangeam cu lacrimi de crocodil,iar tricoul lui Nick putea fi stors.
-Asta e asa de trist!am spus eu in timp ce imi suflam nasul. Adica el era indragostit de ea pana peste cap,i-ar fi dat tot ce si-ar fi dorit, a ajuns un om mai bun,ma rog,mai bogat pentru ea si scorpia ce face? Pleaca!
-Oh,scumpa mea,nu mai plange. Haide,vino aici. a spus el si si-a deschis bratele pentru a ma putea imbratisa.
-Si stii ce e si mai rau? am intrebat,cuibarindu-ma in bratele lui. Ca si in viata reala e la fel de rau. Te indragostesti de persoane nepotrivite,iar persoanele care chiar tin la tine sunt date la o parte. Adica,uita-te la mine! Mi-a placut de Siva,care voia doar sa ma foloseasca pentru publicitate, iar apoi Zayn ma saruta doar ca sa imi demostreze ca nu insemn nimic pentru el si ca nu ii pot rezista,ca sunt ca oricare alta fata.
-Scumpo,nu uita ca eu voi fi mereu aici pentru tine asa ca sterge-ti lacrimile alea si arata-mi un zambet adevarat. Esti mult mai frumoasa cand zambesti. Alex,eu trebuie sa iti spun ceva...
Dar inainte sa mai poata spuna ceva,s-au auzit niste batai puternice in usa. Mi-am sters ochii si rimelul intins cu maneca de la hanorac,mi-am aranjat cat de cat hainele si m-am indreptat spre usa. Am deschis-o si spre marea mea surprindere,am dat cu ochii de un Zayn furios.
-Ce cauti aici?a marait el.
-Ultima data cand am verificat,aici locuiam. Vrei sa iti aduc si ceva acte ca sa ma crezi? Sau ai uitat de cele cateva zile in care ai venit aici in fiecare seara?
-De ce esti asa de tafnoasa? m-a intrebat el surprins
-Mai ai si tupeul sa ma intrebi de ce sunt asa? Din cauza ta,magarule! Mi-ai stricat ziua de dimineata!
-Eu ar trebui sa fiu cel nervos,nu tu!
-Cat poti fi de nesimtit. De ar trebui sa fii tu nervos? Hai spune-mi de ce.am tipat eu.
-Din cauza cuvintelor pe care le-ai spus azi dimineata. Pentru ca nu ai dat niciun semn de viata toata ziua,nu ne-ai raspuns la telefon,la mesaje. Nimic. Ne-am facut griji pentru tine,a spus parand resemnat.
-De ce ti-ai face tu griji pentru mine? Tie nu iti pasa si nici o sa iti pese vreodata de mine. Esti doar un egoist. Iti pasa doar de tine si nu de cum se simt cei din jurul tau. Nu te intereseaza daca ii ranesti sau daca sufera.
-Vezi...eu...um...stii...tin la tine, a balbait el.
-Nu,tu nu simti nimic pentru mine. Daca ai fi simtit ceva nu ai fi facut tot ce ai facut. Tu esti incapabil sa simti ceva. m-am rastit.
Simteam cum nervii imi acapareaza toate gandurile. Imi venea sa il dau afara pe geam. Nu voiam sa il mai vad niciodata in viata mea. Dar in ciuda urei pe care o simteam, cand mi-a spus ca tine la mine un sentiment ciudat dar atat de confortabil mi-a invalui tot corpul.
-Daca eu nu simt nimic pentru tine,tu sigur simti ceva pentru mine. Si stiu ca atunci cand te-am sarutat nu ai ramas indiferenta,a protestat el.
-Nu,eu nu simt nimic pentru tine...pentru ca ... am spus eu incercand sa fiu coerenta.
-Pentru ca noi suntem impreuna,a spus Nick si m-a prins de talie.
