M-am dus rapid in camera mea si am sunat-o pe Tami.O data,de doua ori,iar a treia oara a raspuns.
-Buna,Tam.Cum e in orasul iubirii?Cati baieti ti-au cerut numarul de telefon?Cu cati ai iesit?Haide nu fi secretoasa. Raspunde.
-Poate daca ai inceta cu intrebarile as avea timp sa iti raspund.Pai ai mei m-au tinut in casa cam tot timpul si atunci cand ieseam,ei erau acolo.Parca copii cu parinti bogati aveau mai multa libertate,pe cand ai mei sunt exact invers,le pasa exagerat de mult de copilul lor.
-Am mai avut discutia asta.Oricum cand pleaca cu saptamanile incepi sa te miorlai ca nu stau suficient timp cu tine,ca nu te iubesc.Iti aduci amine?
-Mda,corect.De aia suntem prietene.Aici e chiar frumos,dar venim saptamana viitoare,nu peste doua.Ai mei vor pierde nu stiu ce contract,iar pe mine nu ma lasa singura.Am o idee.Poate vii tu aici.Sunt sigura ca Kat va fi de acord.
-O sa intreb.Te sun mai tarziu,cred ca tocmai a venit Katherina de la cumparaturi si apropo azi mi s-a intamplat cel mai ciudat lucru.Ieri m-am intalnit cu un baiat,mai exact ne-am bufnit unul in altul si astazi a aparut cu ochelarii mei la usa.Nici macar nu i-am zis numele meu intreg,cum naiba imi stie si adresa?
-E dragut?
-Femeie,eu sunt aici foarte ingrijorata ca ar putea fi vreun psihopat si tu ma intrebi daca e dragut.Dar da,arata foarte bine,chiar prea bine.Parca e scos dintr-o revista.
-Esti paranoica.Poate pur si simplu te-a vazut cand te duceai acasa.Daca e dragut,nu are cum sa fie nebun.Eu trebuie sa plec.Pa scumpa,te-am pupat.
-Pa,Tam.
Hmm...poate Tami chiar are dreptate,adevarul e ca sunt putin mai mult paranoica.M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca mai am doar o ora pana incep repetitiile.Nu inteleg de ce trebuie sa merg si sambata,doamna Masen nu a auzit de weekend?Mi-am scotocit prin dressing pana am dat de o pereche de pantaloni lungi, albastri ,o bluza cu umarul gol ,alba ,cu steagul Angliei pe ea si o pereche de tenisi rosii.i.Le-am trantit pe pat si am intrat la dus.
Dupa dus m-am imbracat rapid,mi-am luat geanta plina de partituri si l-am chemat pe Paul,macar de data asta sa nu mai intarzii.Cand am trecut pe langa hotelul Marylebone am observat ca se adunasera o gramada de fete.Dar ce e azi?Ok....trebuie sa ma pun la curent cu noile stiri,ca vad ca sunt tare dezinformata.
Cum am ajuns,doamna Masen a si inceput cu vorbitul degeaba la care nimeni,adica eu,nu era atent.Parea mai nervoasa decat de obicei ceea ce e destul de uimitor fiindca ea e mereu nervoasa.Am crezut ca ajunsese deja la apogeu.
Am ajuns acasa pe la 5,bucurandu-ma din suflet ca nu a trebuit sa mai merg la pian din cauza ca Gregory era bolnav.
Mi-am adus aminte ca la 7 aveam intalnire.Eu nu ma duc,clar. Desi tipul arata incredibil de bine,nici macar nu stiu cum il cheama,in plus mai are si o tona de tupeu si deloc bun simt. Asta o sa ii fie invatatura de minte.
M-am dus in living si am atins usor clapele pianului.M-am asezat si am inceput sa cant.Melodia curgea lin fara sa ma gandesc prea mult la note.Era ca un drog,pur si simplu cand cantam uitam de lumea din jurul meu,timpul si spatiul nu mai existau.Ca prin vis am auzit soneria,eh...raspunde Kat,asa ca am continuat.Inainte sa imi dau seama si sa ma pot opri,baiatul a intrat in living si parea foarte uimit.Am continuat in speranta ca va pleca,dar cand am vazut ca nu are de gand sa se miste de acolo,l-am salutat plictisita.
-Buna!De cand stai acolo?
-Mm....de ceva vreme.
-Tu nu ai auzit de salutat sau ciocanit sau orice forma de a-mi atrage atentia,ca nu suntem in epoca de piatra.m-am ratoit eu.
-Defapt,am facut niste cursuri de bune maniere cand eram mic,dar eram prea fermecat de talentul tau ca sa pot sa ma misc sau sa fac orice altceva.
-Se pare ca cursurile alea nu prea te-au ajutat.Ce cauti aici?
-Intalnirea?Si ziceai de mine ca nu am bune maniere.
-Cine a zis ca merg?Acum daca nu te superi as vrea sa continui.
-Nu ma supar deloc,poate fi o intalnire foarte buna si aici.
-Vreau sa continui cu tine afara din casa mea.
-Noi avem o intalnire.
-Nu vreau sa ies cu tine.Ce nu intelegi?
-Iar eu vreau sa ies cu tine.
-Nu,eu cred ca tu vrei sa fii batut.Iesi afara din CASA MEA !am urlat eu ca o disperata.
-Mmm...stai sa ma gandesc.Nu prea cred.Nu am batut atat drum degeaba,hai sa mergem la o cafea,un suc,o inghetata.
Vroiam sa ii arunc cu ceva in cap dar apoi idea asta geniala m-a trantit.
-Sigur.Hai sa mergem.Asteapta doar sa imi iau poseta.
M-am dus linsitita in camera mea,mi-am luat geanta si m-am intors la ,,minunatul’’ baiat care ma astept ca un zambet tamp pe fata,putin uimit de schimbarea mea de atitudine.Cand am ajuns pe holul blocului m-am prefacut foarte surprinsa.
-Stii ce?Mi-am uitat telefonul.Stai putin aici.
Iar pana sa se prinda ,am tulit-o rapid spre apartament.neavand de gand sa ma mai intorc.
-Kat,daca baiatul ala mai apare cheama-ma pe mine,nu ii mai da tu drumul ok?
-Bine,dar de ce?Arata bine.
-E arogant si infumurat.
Peste cateva minute s-a auzit soneria,iar eu eram mai mult decat bucuroasa ca l-am putut fraieri asa de usor.
-Alex,deschide usa.a tipat baiatul de pe partea cealalta a usii.
-Nici intr-o mie de ani.Nu vreau sa ies cu tine.Trebuie sa iti silabisesc?
-De ce?Multe fete si-ar da sufletul sa iasa cu mine.
-Iar eu mi-as da sufletul ca tu sa dispari din fata usii mele.
El a inceput sa vorbeasca iar eu l-am lasat acolo,in speranta ca va pleca.
