Queen

Capitolul 4

Nu-mi pot misca trupul. Pur si simplu sunt blocata in propria minte. Cred ca sunt inconstienta sau ceva. Mintea mea prinde un contur bizar, parca eram intr-o incapere goala. Pe peretii albi sunt pictate umbre ce se misca in lumina, umbre ce danseaza in sincron cu sclipiri ce se amesteca in incapere. Este liniste. O umbra, ce pare ca apartine unei femei suple cu forme atragatoare se indreapta spre o mica pata intunecata,imaginea celor doua umbre iti incanta ochii prin simplitatea lor. Linistea mistica ce te imbata in splendoarea misterului ei este spulberata de vocea dulce si blanda a acelei forme.
- Tu suflet pur vei fi luat departe , nu te voi mai putea tine in brate. Noi suntem diferiti si am ales sa faci dupa voia lui. Imi va fi dor de tine, de ochii tai ce prind lumina lunii, de parul tau ce absoarbe intunericul ,de vocea ta inocenta. Ne vom despartii,dar vei uita de mine, imi vei uita chipul si vocea. Tu sa stii ca trebuie sa-ti asculti inima. Esti o combinatie puternica. Tu esti unica!

Vocea aceea imi parea cunoscuta , as fi vrut sa o strig dar a disparut. Peretii parca s-au cutrmurat si au prins culoarea unui lac, umbra acelei femei s-a intors dar nu era singura, langa ea se afla o umbra masculina ce tinea intr-o mana acea mica pata. Pata de mai devreme era mai mare si parea sa prinda contur. Era tinuta ca pe o carpa, ca cel mai josnic lucru ,imi era mila de ea.
Barbatul cu vocea sa a reusit sa distruga tacerea ce se imprastia in jurul nostru, o voce puternica plina de ura si dispret.
- Va muri langa tine, are raul in sange, dorinta de distrugere poate fi citita in ochii ei. In viitor imi va lua locul si va domnii cu cruzime. Am s-o antrenez si am sa o tin langa mine. Acum daca supravietuieste va devenii regina, daca moare asta a fost o greseala. In acel moment am vazut cum barbatul a aruncat mica pata in lac. Femeia a scos un tipat sfasietor apoi s-a lasat un val de tacere. Formele au ramas nemiscate. Imi venea sa sar sa o ajut, dar cum poti salva o umbra, cum poti salva ceva ce nu poti atinge. Am picat in genunchi holbandu-ma neputincioasa la ce se intampla in fata mea. Mi-am aplecat capul privindu-mi mainile. Am strans din pumni, am inchis ochii si am fost cuprinsa de furie. De ce imi pasa atat de mult?! De ce sunt atat de furioasa daca asta este doar imaginatia mea?! Printre suspine s-a auzit un plans de copil. Mi-a fost frica sa ma uit. Am tinut capul in jos, strangeam din pumni si ochi. Am stat, doar am stat si am ascultat
- Iubita mea, femeia plangand a ridicat copilul in brate si l-a strans la piept. Esti curajoasa! Tine minte, iubirea mea te va veghea si iti va aduce linistea cand o s-o cauti in valuri de zgomot, iti va lumina noptile cu sclipiri de raze argintii de luna, iti va aduce caldura in ger , iti va arata calea prin labirintul deciziilor. Am sa-ti dau acest colier ce-ti va arata calea, nu este magic dar este special. Tu vei fi regina. Tu ...tu micuta raza, te vei numii Queen.
Poftim? Queen?! Este podibil ca ei sa fie parintii mei!? Ea sa fie mama mea?
-Nu este posibil! Am strigat tinand in continuare ochii inchisi.
-Raza mea! Deschide ochii. Vreau sa-ti vad frumusetea.
Vocea aceea bland , nu se poate sa fie ea. Am inceput sa plang, lacrimi calde mi se prelingeau pe fata. Tremuram, mintea mea nu era limpede. Sa fie o plasmuire a gandurilor mele?! Nu inteleg nimic, ce se intampla!?
-Queen?! Draga mea, nu visezi. Ceea ce vezi este un fragment pierdut al amintirilor tale. Rautatea si minciunile in care ai stat atata timp te-a facut sa-ti uiti copilaria. Ceea ce ai vazut s-a intamplat pe cand aveai 2 ani. Nu credeam ca vei reusi sa-ti aduci aminte de mine. Deschide ochii!
-Nu!
-De ce?!
-Imi este frica! Imi este frica de ce voi vedea. Nu esti reala! Stiu ca vei spune ceea ce vreau sa aud ca vei fi asa cum vreau sa arati.
-Deschide ochii! Te rog!
Mi-am sters darele lasate de lacrimi de pe obraji, am ridicat capul si mi-am deschis ochii. Am ramas incremenita. In fata mea se afla fum, fum negru ce se agita sa prinda conturul delicat al acelei femei.
-Vezi?! Sunt asa cum iti amintesti. Nu-mi cunosti chipul sau trasaturile, imi cunosti doar vocea. Ma bucur ca ti-ai amintit de mine. Femeia a ras, s-a auzit un ras, un ras dulce si linistitor. Queen, sper ca ai realizat deja ca eu sunt mama ta.
Ce intrebare stupida. Normal ca realizez, doar sunt in mintea mea.
-De ce acum?! De ce nu te-am mai vazut inainte?!De ce m-ai lasat aici? Eram furioasa! M-am chinuit ani intregi , am tanjit dupa atingerea ei. Aveam nevoie de un sfat, de o mangaiere de ...de o mama.
-Queen am vrut sa fiu langa tine dar nu am putut. Tatal tau a hotarat sa...
- Tata?! Ce a hotarat?! Sunt si copilul tau nu?! Si tu poti sa hotarasti. Nu m-ai vrut? Am fost o pacoste prea mare sau ce? De ce? Simteam ca nu mai pot respira, plamanii parca se luptau sa ma ajute sa nu ma sufoc. Vreau sa stiu de ce acum? M-am ridicat in picioare incercand sa ma stabilizez, corpul nu ma asculta si se clatina de parca as fi fost amortita cu totul.
M-am indepartat de aceea femeie, n-o pot numi mama, nici nu o cunosc. Nu mi-a fost alaturi atata timp si acum amintirea ei imi bantuie mintea. Am tanjit dupa o mama, dupa afectiune si ea a renuntat la mine doar pentru ca tata a vrut cu orice pret un mostenitor?!
-Asculta-ma! Cu miscari lente, acel fum s-a apropiat de mine. E mult mai complicat decat crezi. Sunt multe secrete ce trebuie sa le scoti la iveala. Sunt batali ce nu au fost povestite. O sa descoperi totul pe parcurs. Acum trebuie sa pleci, sunt persoane care au nevoie de tine.
- Pe parcurs la ce?! De ce sa plec?! Hei! Vin-o inapoi, ce se v-a intampla?!
-La revedere, scumpa mea! Ai grija de tine! Fumul s-a risipit in aer pana n-a mai ramas nimic din el.
Simteam ca ametesc, nu mai vedeam nicio forma, parca tot din jur s-ar fi transformat in ceata. Pur si simplu era neclar. Totul disparuse. In cap imi rasunau continu cuvintele ei si asa zis acele amintiri. Si de ce sa plec eu!?
-Printesa?! Haide Luna stiu ca ma auzi! Deschide o data ochii pana nu te bat. S-a auzit o voce extrem de cunoscuta, nu puteam sa deschid ochii ,nu puteam sa ma misc.Ce s-a intamplat?

-Damien calmeazate, nu o ajuti. Isi va revenii in doua zile daca nu ma tem ca o sa o pierdem. Din pacate lovitura la cap a fost mult mai grava decat am crezut, a stat inconstienta o luna.
-Ce tot spui mama? Ti se pare amuzant?! Cum sa o pierdem?! Si tu ce te prefaci?! Deschide nenorocitii aia de ochi. Trezeste-te! Mama vezi ca ciocane cineva, raspunde. Damien era din ce in ce mai furios. Dar nu puteam sa vad nimic.
-Ma duc imediat! Las-o in pace! Daca o zgaltai nu o vei trezii. Spuse mama tembelului de " asa zis fratele meu mai mare". Desi tipa puteam sa-mi dau seama ca era ingrijorata. Am vrut sa deschid ochii si sa-l pleznesc pe idiotul ala dar nu puteam sa-mi controlez corpul. Parca eram paralizata.

Am auzit cum pasii doamnei Adonia se lasau usor pe podea indreptandu-se spre usa. Clanta a scartait usor in timp ce usa cea veche din lemn de brad nu se sfia sa scoata un zgomot enervant.
-Buna ziua! a spus Adonia cu vocea tremurata. Ce faci?! Nu ai dreptul sa intri. Adonia parea foarte speriata. Ce se intampla?!
- Printesa Queen este chemata in fata Consiliului pentru a fi judecata, maine la rasarit!am venit sa o ducem in camera ei pana ce se va prezenta in fata regelui.
Poftim?
-N-am sa va permit sa o atingeti! Vocea lui Damien devenise dintr-o data sumbra si amenintatoare. Nu l-am mai auzit vorbind asa?! Il auzeam cum respira din ce in ce mi greu si jur ca mi s-a parut ca l-am auzit cum a scrasnit din dinti.
-Damien, nu! Striga Adonia exasperata!