Queen

Capitolul 5

Ce se intampla?! Se auzeau zgomote. Sper ca Damien sa nu se bate cu acel barbat. Din felul in care vorbea mi-am dat seama ca este unul dintre gardieni. De ce nu-mi pot misca corpul. Sunt constienta, adica aud dar nu pot sa deschid ochii sau sa vorbesc. S-a lasat liniste, poate nu s-a intamplat nimic. Se auzeau doar cateva busituri.
-Damien, te rog opreste-te! Este inconstient. Adonia avea vocea franta si parca suspina.

Am incercat sa deschid ochii dar nu am reusit, am incercat inca o data si am simtit niste furnicaturi in tot corpul. Cred ca e un semn bun. Am simtit cum trupul incearca sa-si revina dintr-o amorteala cumplita. Am reusit sa deschid ochii, dar imaginea din fata mea m-a ingrozit. Pe jos erau doi barbati, in un uniforme de gardieni, aproape lesinati. Adonia era in usa, palida cu obrajii inundat de lacrimi si se uita fix spre podea. Jos Damien era deasupra unui gardian. Inca il lovea cu pumnul in fata. Gardianul era plin de sange si cum a spus si Adonia, aproape inconstient. Inca eram amortita si nu puteam sa-mi controlez miscaril prea bine. Am intredeschis buzele si am incercat sa-l strig pe Damien. Strigatul a fost mai mult o soapta bizara ce suna ca a unei batranici.
-Damien inceteaza! O sa ai mari probleme idiotule!
Stateam intinsa pe spate cu fata intoarsa spre dobitocul ala. Ramase cu pumnul plin de sange ridicat in aer si cu genunchiul pe pieptul gardianului aproape mort. A intors usor capul si i-am observat ochii injectati de furie. Nu l-am mai vazut asa de nervos. Incremenise. Adonia ce statea ca o statuie in usa a inceput sa planga mai tare si nu-si putea lua ochii de la mine. Auzisem ca era posibil sa ma piarda dar nu credeam ca este adevarat. Damien s-a ridicat usor de pe acel barbat, si-a declestat pumnul si intr-o viteza de nedescris a venit si m-a ridicat, tinandu-ma strans in brate. Desi nu imi revenisem complet tot puteam sa-i simt imbratisearea calda, siguranta ce imi era oferita de bratele sale puternice dar si dorul ce-l puteam identifica din felul in care ma strangea. Am vrut sa-i raspund la imbratisare dar parca ma luptam cu o greutatea ce-mi tragea bratul in jos.
-Nu te forta. A spus Damien cu vocea ragusita. Trebuie sa-ti recapeti puterilr.
-Nu pot sa cred ca lesin de o zi si dupa aceea sunt chemata in fata Consiliului.
-Queen! Draga mea, esti inconstienta de o luna. A spus Adonia.
- O luna?! Atat de rau am incasat-o ?! Cum e posibil. Stateam in bratele lui Damien si nu as vrea sa mai plec de aici. Cat de slaba pot sa fiu?!
-Ai primit niste lovituri destul de grave in ceafa si la tampla si creierul tau a cedat. Nu sunt vindecatoare ca sa stiu mai multe. Adonia a incercat sa se indrepte spre mine, dar a ramas incremenita cand trebuia sa paseasca pe podeaua patata de sange.
Damien inca ma imbratisa si imi placea. Caldura si siguranta pe care mi-o ofera era uimitoare. Am stat in tacere mult timp. Dar linistea nu a durat atat de mult cat mi-as fi dorit. Inima mi-a stat in loc cand in usa si-a facut aparitia Edel, insotit de alti 10 gardieni.
- Damian, fiule ce ai facut?! Edel avea o fata incruntata si ingrijorata in acelasi timp. Se uita fix la Damien si parca ar fi vrut sa-l loveasca, dar privirea i-a alunecat spre mine. I s-a luminat fata si parca uitase de furie. Queen, ti-ai revenit in sfarsit!Era vesel. Daca ai stii cat te-a vegheat dobitocul asta, nu i-ai mai da drumul din brate. Edel avea un zambet strengar dar si plin de mila. Adoram glumele sale, mai ales pentru ca majoritatea erau despre Damien.

As fi vrut sa rad sau sa-i zambesc, dar nu eram in stare, chipul parca imi era paralizat, in mintea mea rasuna continuu o singura intrebare:
- Damien o sa aiba probleme?! Am intrebat cu vocea franta, de parca m-ar fi sugrumat ceva.
Edel si-a indreptat privirea spre podea, isi freca palmele si parca incerca sa lege cuvintele intr-o propozitie. Si-a ridicat ochii cenusii si l-a privit fix pe Damie, dar nu putea sa spuna nici macar un cuvant, am vrut sa-l mai intreb inca o data dar mi-am adus aminte ca Adonia era inca in stare de soc.
-Domule Munte, Pietricica este cam speriata, mai bine du-te si calmeaz-o, am spus cu un zambet chinuit pe fata. Adoram sa le spun domnul Munte si doamna Pietricica, el era asa de inalt si ea atat de maruntica.

Adel m-a privit nedumerit pentru o secunda pana sa realizeze ce voiam sa spun. Si-a intors capul spre Adonia si parca incerca sa o linisteasca prin simpla sa privire. Linistea ce se asternuse in jurul nostru a fost perturbata de o voce destul de matura. Atunci am vazut un gardian mai tanar ce s-a asezat in pozitia de drepti in fata usii, brunet, imbracat in uniforma de gardian junior si cu mana dreapta pe manerul sabiei de parca era gata de lupta. De obicei exista doua tipuri de gardieni, juniori si seniori. Seniorii poarta armuri negre cu un liliac rosu pe spate, cu aripile deschise si o luna argintie pe piciorul drept. Armurile seniorilor au doua gauri in spate pe unde pot aparea aripile. Juniorii nu au astfel de gauri, dar au liliacul pe spate si o dunga rosie care se impleticea pe piciorul drept. Asa si acest baiat. Ii analizam privirea, se uita intr-un punc mort pe podea. Tinea putin capul aplecat ca semn de respect.
- Domnule, imi pare rau ca va intrerup dar trebuie sa ne facem datoria! a spus cu o voce hotarata.
-Inteleg. Du-i pe raniti la un vindecator si eu am sa le explic copiilor situatia.
-Dar domnule, printesa trebuie sa fie dusa la castel in aceasta seara iar fiul dumneavoastra trebuie...
- Liniste! Nu uita ca-ti sunt superior, copiii ramn aici. Imi voi asuma eu raspunderea de ai aduce in fata judecatii. Edel statea ca un stalp in fata nostra , avea acel aer superior ce ar ingrozii armate intregi. Nu s-a miscat din fata noastra pana ce nu s-a facut curatenie in casa si gardienii au plecat. Edel s-a dus sa o calmeze pe Adonia care plangea in hohote, iar Damien nici nu se miscase, ma tine in brate si privea cu ochii goi spre parintii lui care se indreptau spre bucatarie. Imi venea sa adorm in bratele dobitocului, dar fix cand am inchis ochii, Damien m-a apucat de umeri si m-a zgaltait cu toata forta.
-Trezeste-te!!! A strigat atat de tare incat Edel a venit in fuga sa vada ce s-a intamplat.
-Sunt treaza imbecilule , dar nu ma mai zgaltaii.Damien se oprise. Perfect cred ca mi-ai mutat creierul.
-Damien ce s-a intamplat?! Spusese Adonia, care venise imediat ce auzise zgomotul. Damien nu stia ce sa raspunda. Nedumerita se uita la edel si prin privirea ei de parca ii cera raspunsuri .
-Edel stand ca un adolescent, proptit de prag cu mainile in san, a izbugnit in ras. Avea un ras atat de straniu, parea mai mult un ras malefic. Hai sa-ti explic,eu cred ca saraca Queen, a atipit, pentru ca este obosita, iar inteligentul nostru copil a crezut ca iar a lesinat si a incercat sa o trezeasca si cea mai frumoasa parte din aceasta intamplare este ca nici acum nu-i da drumul din brate.
-Nu-i adevarat! s-a revoltat Damien.
Edel avea dreptate ,Damien inca ma tinea in brate, mi-am ridicat privirea si am vazut cum sub ochii sai intunecati, pe obraji, au aparut pete de culoare rozalie.
-Damien te-ai rusinat?! Am intrebat eu uimita.
Atunci Adonia si Edel s-au retras in hohote de ras si ne-au lasat singuri. Damien mi-a dat drumul din brate, imi era frig.
- Uite ce e Luna , mi-am facut griji pentru tine, si nu, nu m-am rusinat e prea cald aici. Damien se indrepta spre scarile ce duceau spre dormitoare. Cand iti revii si simti ca esti mai stabila ma chemi sa te duc in camera de oaspeti, mama a spus sa te lasam aici ca era prea periculos sa te "zdruncinam".Damien a urcat scarile fara sa ma mai priveasca.