Queen

Capitolul 3

    Ma abtin sa nu-l omor pe Damien. Ce tampit.
    Seara este din ce in ce mai intunecata, se pare ca norii isi fac treaba si imprastie atmosfera sinistra peste tinut. Copacii ce inconjoara zidul se camunfleaza in negrul transparent al noptii si este din ce in ce mai greu de destins vreo forma. Sa stau de paza poate fi obositor atunci cand ai de aface cu idioti ce se cred mari aventurieri si incearca sa intre in tinut si sa fure cate un obiect din palat. Nu inteleg de ce isi risca viata. Majuoritatea au incercat sa fure lucruri din camera mea si nu inteleg de ce. Acum ceva timp un angelic, destul de dragut, a intrat in camera mea si a incercat sa-mi fure colierul de la gat ce nu-l dau jos niciodata. Nu imi amintesc de unde il am, dar il am de cand sunt mica. Are un pandantiv in forma de semiluna din rubin si o pentagrama de argint in stanga ei , nu stiu de ce dar il ador. In ultimii 4 ani au existat 16 furturi, 10 obiecte au fost recuperate dar tot 10 este si numarul de ingeri executati. Sentinta este simpla furi de la rege esti mort. Poate legea este dura dar a diminuat crimele si furturile. Nimeni nu risca sa-si piarda viata pentru cativa banuti. Sa fi fica regelui este un chin. Nu stiu ce inseamna dragoste de parinte, singura data cand tata s-a ingrijorat pentru mine a fost cand am incendiat scoala. Eram mica ,cam in clasa a doua si nu stiam ca daca lasi o lumanare langa draperii vor lua foc impreuna cu toata cladirea. In fine, nu stiu ce este aia afectiune sau cel putin nu stiam pana nu am mers acasa la Damien prin clasa a sasea. Mama lui, Adonia, este o femeie superba, mai scunda decat mine cu parul blond si ochii ca cerul senin de vara, inca de cand am intrat pe usa m-a luat in brate si m-a sarutat pe frunte , n-am mai simtit o asa afectiune. Tatal lui Damien, doamnul Edel este un om puternic ,este unul dintre principalii consilieri ai tatei. Acesta este foarte inalt prima data cand l-am vazut i-am spus "Domnul Munte", are parul negru si ochii cenusii ca norii gata sa imprastie o adevarata furtuna. Acum ii strig mama si tata, dragut nu?! Damien este singur la parinti asa ca imi revine mie datoria sa il enervaz ca si o sora mai mica. 

   Stateam in scorbura mea, stiu ca e ciudat dar  inca din primele saptamani de cand am inceput sa fac de paza, mi-am creat o scorbura destul de mare intr-unul dintre brazii din primul rand de copaci ca sa ma pot feri de ploaie. Acum in scorbura asta ma ascund ca sa scap de Luck. De obicei vine sa ma controleze ca sa-i dea raportul tatei, il las sa ma vada la post si dupa ma ascund. Da stiu, ma comport ca un copil mic dar asa scap de cicalealea unui idiot. Nu prea am chef sa stau in preajma lui.
Sirul de ganduri mi-a fost perturbat de un zgomot ce venea dinspre zid. Cineva incearca sa treaca granita.Am iesit din scorbura, am pasit usor lasandu-ma in jos. Este cam greu sa vad prin intuneric , zgomotul este din ce in ce mai puternic. Ma apropiam de sursa zgomotului,am incercat sa ma rdidic usor, mi-am scos sabia si am indreptat-o spre stejar....
- Baaaau! Te-am speriat?! S-a auzit un mic chicotit din fata stejarului.
Am ramas blocata. Baietelul pe care l-am crutat acum cateva zile s-a intors, acum chiar dau de naiba.
-Esti nebun?! De ce te-ai intors. Nu pot sa te salvez de fiecare data. Am tipat la baietel atat de tare incat s-a speriat. Mi-am aplecat capul si mi-am asezat sabia la locul ei. O sa dau de belea.
- Am venit sa-ti multumesc. Ti-am adus niste flori. Spune baietelul intinzandu-mi un buchet de flori, nu puteam distinge ce flori sunt din cauza intunericului. Baietelul s-a apropiat de mine si mi-a dat buchetul.
Tineam uimita micul buchet in mana si nu stiam cum sa reactionez. 
-Multumesc.am spus mai mult in soapta...aaaa.. Cum te cheama?
-Eu sunt Dean si sunt fiul ...
-Liniste! Am spus incercand sa-l fac sa taca. Cred ca a venit cineva! Pleaca repede! Acum!
     Dean a inceput sa planga de frica. M-am repezit spre el ca sa-l iau in brate sa-l linistesc cand din spatele meu l-am auzit. Nu el, oricine dar nu el...
-Queen! Omoara-l acum! E un ordin! Cu ochii insetati de sange si cu sageata in mana, Luck il fixase pe Dean. Statea pe o creanga groasa a unui brad, deabea astepta sa-si elibereze sageata in inima baietelului.
-Lasa-l in pace, este un simplu copil.Am tipat cat am putut de tare in timp ce il trageam pe Dean in spatele meu. De ce l-as omori?! Ca imi zici tu?! In plus trebuie judecat nu omort. Poate s-a pierdut...
- Liniste! Ori  tu ori eu. Ai de ales printesa, ce vei face?!
Luck inca ne tintea cu privirea, o miscare gresita si as fi pus in pericol viata lui Dean.
-Nu il vei atinge. Sateam in fata lui ca u scut uman si simteam ca trebuie sa-l apar, nu stiu ce e cu acest baietel dar pur si simplu nu pteam sa-l las, ceva ma leaga de el , nu stiu ce, dar nu-l las sa moara.
    Luck si-a potrivit sageata fix spre pieptul lui Dean . Fara sa-mi dau seama m-am aplecat mai mult  in fata baietelului si sageata mi-a strapuns umarul. Durerea imi pulsa in rana, sangele mi se scurgea pe bratul gol picurand pe teaca sabiei apoi pe pamant fiind absorbit de acesta. Nu puteam sa-mi misc bratul de durere.
    M-am uitat la Dean, statea ca o statuie si-mi privea bratul, ochii lui negrii erau inundati de lacrimi si incerca sa se apropie de rana. Cu maxilarul inclestat de durere am incercat sa-i spun sa fuga. Baietelul a dat din cap si a fugit spre zid. Cand sa treaca granita, Luck a scos un urlet infiorator si aripile sale negre au aparut in toata splendoarea, a batut o data din ele, iar a doua oara  s-a aruncat de pe dcreanga plonjand atat de rapid oprinduse  in fata lui  Dean si si-a scos cutitul de la brau.
- Luck opreste-te, am strigat privind fix cutitul ce sclipea in lumina lunii . Daca vrei sa-l ranesti trebuie sa ma invingi.
- Ha! Glumesti nu-i asa!? Tu chiar vrei sa mori in noaptea asta?! Nici pe picioare nu te ti. A inceput sa rada cu pofta si nu realizase ca Dean a reusit sa se strecoarepe langa el, fgind prin crapatura din zid.
-Viteazule razboinic, am spus cu un zambet sarcastic privindu-i fata nedumerita a lui Luck, ti-a scapat victima!
     Doar o secunda i-a luat pana sa realizeze. Si-a strans cutitul in pumn si-a aruncat arcul  si  s-a napustit asuprea mea. Aripile sale negre ce se agitau in aer, ii acorda o infatisre sinistra ce-ti dadea fiori. Palma sa imensa mi-a inconjurat gatul ingreunandu-mi respiratia, m-a ridicat in sus inaca incercand sa ma lase fara ultima suflare. M-a aruncat ca pe o papusa in vechul stejar crescut prin zid. Imi simteam coloana cum se sfarama iar picioarele imi trmurau, incercand sa ma tina stabila. Cu o viteza ca de fulger, Luck a venit in fata mea, ma privea in ochi cu atat de multa furie si dezgust, si-a ridicat pumnul si l-a indreptat spre sageata inca infipta in carnea umarului. A apucat-o si a tras-o incet provocandu-mi o durere insuportbila, isi proptea palma de trunchiul bradului si cu sageata in mana mi-a spus:
- Daca n-ai observat sunt mult mai bun decat tine si pot sa te distrug, escul din seara asta te va costa scump, printesa!
 Am reusit sa-mi incordez pumnul si sa-l lovesc in coaste. Lovitura l-a facut sa-mi dea drumul, dar tot eram prea slabita a sa ripostez. Si-a frecat locul lovit putin timp, m-a apucat din nou de gat strangandu-ma cu atata sete de razbunare  apoi m-a aruncat izbindu-ma de pamant, nu mai aveam forta sa ma ridic, totul era in ceata, il vedeam pe Luck cum se apropie ,vedeam cum luna se lupta cu norii ca sa poata lumina, vedeam cum pomii isi apleaca crengile sa atinga pamantul. Am inchis ochii crezand ca se va termina,ca va renunta si  ca voi scapa. Din intunericul noptii s-a auzit o voce. Acea voce pe care o adoram. Ce ma bucur ca a venit...
- Queen ! Pleaca de langa ea pana nu-ti sfaram toate oasele ! Damien tipa la monstrul ce statea inaintea mea. Desi nu pare, Damien este un razboinic mai bun decat Luck, doar ca e lenes si nu vrea sa primesca vreun titlu maret.
      Am mai deschis o data ochii si prin genele parca adormite am vazut cum Luck se uita in jos la mine cu scarba si-a intors fata spre Damien si   apoi isi luase zborul.
     Cu vocea franta am reusit sa spun un singur lucru:

  - Damien...