Consecințele Iubiri

Capitolul2

POV.DARIA

O voce insuportabila ma trezea din somn era matusa mea nesuferita care ma tot ghiontea sa ma trezeasca. Deschid ochii si ma uit nedumerita în jur se pare ca adormisem în camera mamei mele.

__Trezestete nesuferito vreau sa pleci din camera asta trebue sa o golesc de toate chestiile astea absurde ..sora mea chiar nu se pricepe la moda si lucruri frumoase .

__Stai ce vrei sa faci cu ele ?

__Le voi pune în licitatie voi castiga banuti frumosi pe astea .

__Ce nu poti face astea sunt amintirile mele doar atat mia mai ramas de la ea nu poti face asta doar la bani te gandesti ?

__Doar ce credeai ca o sa ai lucrusoare de la mamica stai linistita draga ca si camera ta urmeaza ....

__Nu poti face asta nu ai dreptul sa vinzi lucrurile mamei si nici ale mele .

__Ba am dreptul iar pentru faza de eri o sa ramai în chiloti pleaca din fata mea mie sila de tine.

Trantisem usa în urma mea si o luasem la fuga în locul unde ma simtea eu cel mai bine pe, stanca înalta ce se vedea întreg oceanul ...siroaie de lacrimi îmi curgeau pe obraji , nu-mi placea ca eram slaba nu vroiam sa fie asa , m-am saturat sa planga în fiecare zi ....

__Poate ca asta e sfarsitul povesti mele nu mai am parinti si nici viitor stanca ce pana acum îmi dăruia alinare si liniste , îmi va provoca durere .

____________________________
POV. VALENCE

Stateam si ma uitam la casa din departare cu multa atentie . Terminasem de mult de despachetat .

__Tata ! Sti cine sta la casa acea ?

__Mda am fost eri acolo si a iesit o femeie de varsta cu mine am vrut sa fac cunostinta cu ea dar ea mia închis usa în nas ......Am auzit de ea cica are o fata Daria în grija parinti fetei au murit în accidentul acela din avion am vazuto pe scorpie la TV o cheama Natalia.

__Mmm bine tata eu ma duc sa ma plimb pe aici pe plaja !

__Ok dute !!!

____________________________
POV.DARIA

Ultima sansa acum ori niciodata .....ma apropi încet de marginea stanci uitanduma la întregul ocean albastru, era foarte frumos aici, pacat ca va fi ultima oara cand mai vad locul acesta . Înca îmi aduc aminte cum am gasit prima data locul acesta , aveam doar 8 ani o simpla fata trista ....mereu cei de la scoala radeau de înfatisarea mea îmi puneau porecle cum ar fii papusa de portelan deoarece aveam ochii foarte mari gurita mica si o fata foarte alba, acum oricine ar da sa ma aibe dar eu nu le dau importanta cand stiu ce mi-au facut : Eram într-o mica excursie cu clasa noastra si diriginta mergeam pe malul oceanului cu toti privind împrejurimile , cum sa spun cineva a gasit sa fie amuzant sa ma împinga în apele oceanului atunci toti au ras de mine iar eu am luato la fuga plangand neoprinduma pana am gasit aceasta stanca înalta. Tatal meu mia construit o banca langa  copacul înalt de pe stnaca ce în fiecare vara face flori rosi iar spre Toamna se scutura petalele si se face o ploaie de petale rosii . Cea ce e chiar perfect e ca nimeni nu a gasit locul acesta .

Oricum pentru ce as mai trai nu mai am pentru ce nu mai am pe nimeni langa mine decat pe ptrietenele mele bune Gigi si Amanda dar nu e la fel cand ai pe parinti tai aproape , trebuie sa-mi gasesc curajul so fac si asta acum daca mor acum cu siguranta îmi voi reîntalni parinti .

Îmi întind bratele înainte ; închid ochi simtind cum îsi fac simtita prezenta lacrimile si astept impactul dar acesta nu mai vine nu tu ocean nu tu moarte ce naiba se întampla .

Simt doua brate puternice în jurul taliei mele si o respiratie calda pe gatul meu . Deschid ochi încet întorcanduma la persoana ce ma salvat de la prostia ce vroiam sa o fac ; cred ca asa o considera el dar eu ; mie mi se pare chiar firesc sa o fac .Am dat de niste ochi întunecati si tristi niste ochi caprui care miau dat fiori în tot corpul.

Se uita la mine cu tristete si mirare îmi sterge lacrimile si ma ia strans în brate îndepartandune de marginea stanci asezandune pe banca facuta de tatal meu .
____________________________

🔴🔴🔴🔴🔴🔴