M-am pierdut. Sunt singură printre străini. Te-am căutat, dar nu te-am găsit. Tot ce îmi amintesc acum e când mama a venit după mine, m-a luat în brațe și mi-a spus să mă liniștesc, să nu mai plâng, pentru că tu nu te mai întorci. Am refuzat să o cred. Și încă o fac.
Stăteam acolo, singură, pe gresia rece ca gheața. Dar nu îmi păsa. Mama a încetat să se mai roage de mine să vin acasă. Și eu am încetat să o ascult. Nu puteam să concep așa ceva. Nu vroiam. Tu trebuia să te întorci. Pentru mine, pentru noi.
Oamenii treceau pe lângă mine, unii privindu-mă îngrijorați, alții ciudat, sau unii nici nu mă observau din graba lor de a prinde următorul avion. Dar nu îmi păsa. Nu mai aveam lacrimi cu care să îmi manifest suferința, golul din suflet.
Tu ai plecat. Și ai luat o parte din mine cu tine. Adumi-o înapoi.
CITEȘTI
HURT
RomanceNu voi zâmbi și pretinde că nimic nu sa întâmplat. Pentru că sa întâmplat. Totul a fost real. Era mai bine dacă era doar un vis, pentru că mă puteam trezi. Dar este un coșmar devenit realitate. Și nu pot să îmi revin. Nici nu cred că voi putea vreod...
