Am deschis ochii, în jur era lumină și auzeam ciripitul păsărelelor.
Sunt în rai.
-Trezește-te, e o nouă zi. Trebuie să treci peste Rose. Dacă vrei să discuți cu cineva, să te descarci, eu sunt aici. * am auzit glasul mamei, am clipit derutată și mi-am dat seama că e dimineață, că mama a venit în camera mea și a tras draperiile lumina soarelui făcându-mă să mă trezesc, că nu am murit, că voi trăii veșnic cu amintirea plecării tale, că atunci când te voi vedea voi suferi la fel de mult, că nu te voi uita niciodată, oricât de mult o să îmi doresc asta.*
-Rose ?
-Pleacă. * am mormăit cu lacrimile în ochi gata să iasă la suprafață*
-Rose hai la bucătărie să mănânci.
-Nu îmi e foame, ieși te rog.
-Rose trebuie să...
-Nu mamă, nu voi trece peste niciodată ai auzit ? NICIODATĂ.
M-am ridicat și am fugit în baie închizându-mă acolo pentru vreo 2 ore. Am plâns și am regretat faptul că nu am murit. Trebuia să o fac, durerea e prea mare. Pur și simplu nu te pot uita. De fiecare dată când închid ochii te văd pe tine. Mă bântuie imaginea ta în fiecare noapte. Nu mai pot să rezist. Simt că cedez. Te vreau pe tine, vreau să îmi fii alături, vreau să îți aud vocea zicându-mi că totul va fii bine, că nu am de ce să mă tem de ceea ce va urma, că tu vei fii mereu acolo când voi avea nevoie de tine. Vreau asta. Dar nu se va întâmpla. și totuși nu îmi pierd speranța. Nu suport gândul că tu nu vei mai fii niciodată al meu. Nu pot , nu vreau să mă gândesc la asta. Doare, doare prea mult. Oare pe tine te doare la fel ? Oare tu simți ceea ce simt și eu ?
CITEȘTI
HURT
RomanceNu voi zâmbi și pretinde că nimic nu sa întâmplat. Pentru că sa întâmplat. Totul a fost real. Era mai bine dacă era doar un vis, pentru că mă puteam trezi. Dar este un coșmar devenit realitate. Și nu pot să îmi revin. Nici nu cred că voi putea vreod...
