Ziua 1

72 5 4
                                    

Stăteam în pat cu gândul doar la tine. Cum ai putut să mă lași singură. Cum ai putut să pleci fără să te uiți în ochii mei și să îmi zici pentru ultima oară Te iubesc. Nu îmi pasă ce se va întâmpla, nu îmi pasă cât timp îmi va lua dar te voi găsi. Pentru că vreau să înțeleg. Vreau să înțeleg de ce ai zis acele ultime cuvinte. Îmi amintesc parcă acum două minute s-ar fi întâmplat.

-Trebuie să plec, draga mea.

-D-Dar unde ? Va trebuii să fac cumva să mă lase și pe mine. Nu știu cum, dar voi reuși să îi conving. Dar trebuie să mai așteptăm. Măcar puțin.

- Nu. Nu ai înțeles. Voi pleca singur.

-Ce ? D-dar...cum ? De ce ?

Mi-ai dat un ultim sărut pe frunte și ai plecat.

Nu mi-am dat seama că am început să plâng, pernuța din brațele mele fiind acum udă.

Nu am încercat vreo clipă să te uit. Nu voi putea. Te iubesc prea mult.

Te implor întoarcete.

HURTUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum