Urăsc faptul că mama mă obligă să merg la liceu, să întâlnesc toate acele fețe fericite, să le văd zâmbetele care parcă mă umilesc, să le aud cât de frumoasă le-a fost vacanța. Nu vreau să trec prin asta...nu mă simt pregătită...sau...poate că mă simt. Nu știu. Tot mă gândesc la visul de azi-noapte. Erai tu, erai acolo, mă așteptai, pe mine. M-am apropiat de tine și tu mi-ai zâmbit slab arătându-ți un pic din gropițe. Mi-ai zis ceva ce m-a sfâșiat.
- Uită-mă. Eu te-am uitat pe tine, tu de ce nu faci la fel? Nu te ține scai de amintirea rămasă cu mine Rose. Încearcă să treci peste, să găsești pe altcineva, să nu te mai gândești la noi ca la un cuplu, pentru că nu mai suntem. Nu te răni singură draga mea,* ai zis în timp ce mi-ai luat mâna cu tăieturi și ai sărutat încheietura ușor făcându-mă să mă cutremur* Te rog, încearcă să fii fericită și fără mine. Te rog. *ai zis în timp ce dispăreai într-o ceață densă. *
Mi-au dat lacrimile când mi-am amintit. Nu te-am visat de vreo 2 zile. Îmi era dor să te văd. Dar...cum să te pot uita? Tu chiar m-ai uitat? Chiar nu mai simți nimic? Sau...tu ai simțit vreodată ceva? Eu nu te voi uita vreodată. Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni. Dar, te voi lăsa să pleci, îți voi lăsa amintirea în pace. Asta doar pentru că m-ai rugat.
Te iubesc și nu te voi uita.
CITEȘTI
HURT
RomanceNu voi zâmbi și pretinde că nimic nu sa întâmplat. Pentru că sa întâmplat. Totul a fost real. Era mai bine dacă era doar un vis, pentru că mă puteam trezi. Dar este un coșmar devenit realitate. Și nu pot să îmi revin. Nici nu cred că voi putea vreod...
