My angel

Revederea

Am ajuns acasă la bunica, m-am schimbat, am mâncat,citeam si dormeam. Asa trecea majoritatea zilelor. Venisem de o săptămână la bunica dar nu mă plângeam. Când suferi e bine să schimbi spațiul obișnuit, să vezi că suferinta e doar ocazionala si de moment. Dar, pe lângă suferința , sufletul meu zâmbea de fiecare dată când în minte  îmi veneau acei ochi albastrii pe care i-am văzut acum câteva zile. Nu am mai auzit de Damon de atunci, dar ochii și sufletul meu tanjeau să îl vadă.

E incredibil cum , după doar câteva priviri, poti ajunge să simți acele furnicături în talpa și în palmă, să ți se strângă stomacul si să zâmbești  fără să îți dai seama. Și, te mulțumești cu atât ,căci mai mult deocamdată nu poți să ai.

Bunica avea nevoie de  o consultație  la doctorul sau așa că, dintr-o zi de luni însorită si caldă am decis să mergem la Spitalul orașului. De cum intrai în spital ,nasul ti se ardea de mirosul excesiv de clr, si totul arata ca un furnicar. Zeci ,poate chiar sute de oameni ieșeau si intrau în spital .

Eu si bunica ne ducem la usa doctorului ce acea să o consulte. Era chiar la intrarea secrieu de Terapie Intensiva .. Deplorant. Nu ? Ciocanim si iese o tânără asistență de 24 de ani și spune :
-Aveți programare ?
-Da. Anigail Smith .
-Ok. Va rog domnișoară să așteptați afara.
Mă conformez si aștept. Poate dura ceva așa că mă delectez cu cititul articolelor ce erau agatate pe  pereți. Dintr-un moment de neatenție cineva se izbește de mine dar nu mai cade nimeni.
-Scuze nu am.... -vru să zică acel bărbat cu ochii  mei preferați,când un zâmbet ii aparul pe fața sa frumoasa. -Adele? Ce cauți aici ?
Era vizibil obosit, ochii îi erau înconjurați de niste uriașe cearcăne,barba nu îi era rasa de câteva zile și constat că era același constum pe care îl avea si la gara. 

-Buna,sunt cu bunica. Are nevoie de o consultație.
-E bine ?
-Da. E bine, dar tu ce cauți aici ?
Ezită să răspundă scarpinandu-si ceafa cu mâna stângă și se uită la mine. Oftă zgomotos si spune :
-Sora mea a avut un accident de mașină și este la terapie intensivă. De câteva zile sunt aici si ...
-O ,Dumnezeule. Îmi pare așa rău. ...

Îl simțeam că nu e bine .. În ochii săi cristalini apăru câteva lacrimi si fara ezitare îl îmbrățișez. Mă cuprinde intr-o îmbrățișare de urs încât abia pot respira. Își cufunda nasul în  umărul meu și începe să plângă. Eu îl cuprind bine ,deși eram mai mică de statură decât el si il mamgai pe parul sau  frumos. După câteva minute de îmbrățișat usa doctorului unde era bunica se deschise și ieși de pe ea bunica. Rămase puțin socata de imagine iar eu  si Damon ne despărțim .

-Ce se întâmplă aici ? Întrebă bunica curioasă .
-Bunico, el e Damon, este aici cu sora sa la terapie intensivă.
-Îmi face o enormă plăcere să vă cunosc doamna.
-Tu ești tânărul încântător de la gara ? Ce ar fi să vii vreodată la ceai la noi?
-Nu as putea sa va deranjez ....
-Dar nu e niciun deranj. Chiar insist.
-Atunci nu va voi refuză. Mâine este bine ?
-E foarte bine, Adele da-i numărul tău să îi poți spune unde sa vina.

Mă conformez si ii dau numărul.
-Noi plecăm ,nevedem mâine . zise bunica care o luă înainte. Și eu am luat-o pe același drum dar sunt oprită când cineva ma prinde de încheietura. Mă întorc să văd acei doi ochi minunați.
-Mulțumesc  pentru îmbrățișare. Spuse lăsându-si privirea în jos. Merg mai aproape spre el si ii cuprind mana cu micutele mele mâini.
-Nu e nimic. Ne vedem maine. Și  ai grija de tine si de sora ta .
-Voi avea, pe curând Adele. Ies fugind din spital si ma urc în mașină. Toată arfeam de acele furnicaturi. Atingerea lui ..... Deja înnebunesc..