My angel

O mare familie

Usa impunatoare se deschide si pe ea intra o femeie imbracata la costum (sacou si fusta) si un barbat imbracat tot la costum. Cum ii vede , Damon exclama :

- Mama, tata , ce cautati aici? spune uimit 

-Mamiiii , Bonnie sare la gatul doamnei imbracata in costum. Ce dor mi-a fost de voi!! spuse aceasta.

-Si noua ne-a fost dor de voi dar tu domnisoara, se uita domnul in costum la ea, ai niste explicatii de dat. 

Femeia in costum avanseaza spre living si Damon se ridica si ma ridic si eu. 

-Buna mama, si o sa ruta pe obraz. Ea este Adele, prietena mea .Adele, ei sunt parintii mei.

Abia acum am o priveliste spre cei doi soti Bennett. Michelle  poarta un costum din doua piese de culoare crem  ce este croit perfect pe trupul sau de zeita. Fusta nu ii cade sub genunchi si poarta o pereche de stiletto negrii cu tocul gros. Parul in are pe spatel  usor buclat. Nu e machiata strident dar cert e ca e foarte frumoasa. Acum se vede ca are cu cine semana Bonnie. Henry purta un costum bleu si o camasa alba. Acum inteleg  de unde are Damon darul de a purta aproape mereu costum. dar totusi, revin la o intrebare : cum se poate ca acestia sa fie parintii lui ?

Imi intind mana spre mama lui Damon si spun :

-Buna ziua doamna, ma bucur tare mult sa va cunosc. spun sfioasa 

- Ohh , draga mea poti sa imi spui Michelle. Ma bucur sa te cunosc. si ma trage intr-o imbratisare. Acum inteleg de unde are ace4st "obicei" Bonnie.

Imi intind mana spre Henry iar acesta da "noroc" cu mine si imi zambeste cald. 

-Bun venit Adele, ma bucur sa te cunosc.spuse tatal lui Damon. 
Nu știam ce să mai spun sau cum  sa mai reacționez.

—Haideti să ne așezăm, spuse Michelle care de pune pe fotoliul din stânga canapelei pe care eu și Damon stăteam.
Ne așezăm  eu și Damon pe canapea ,Bonnie sta pe spătarul canapelei iar tatăl lui Damon spuse traganndu-se de cravata :
—Eu merg sa să mă schimb. Revin imediat. Și dispare pe scările gigant din marmura.

Toți ne uităm spre scări  apoi Michelle își îndreaptă privirea spre mine și mă întreabă :
—Deci ,Adele spune-mi despre tine. Fiul meu aici de fata nu mi-a dat detalii despre prezența ta în viața sa .
—Mama....Nu incepe .. scanceste Damon cu privirea în pământ.
—Nu,chiar te rog Adele, spune-mi cate ceva despre tine.
—Mama,te rog încetează....
Dar nu apuca sa termine că îi pun mana pe mana sa stânga și îi spun :
—Nu e niciodată problema. Ma numesc Adele Gilbert și sunt din New York. Sunt venita aici la bunica mea.
—New York? Întreabă mama sa . Asta înseamnă că .... Tu și fiul meu nu veți avea ceva de durata .
—Mama.... Spuse Damon vizibil nervos.
—Eu și Damon suntem destul de maturi încât să ne asumăm astfel de riscuri. Daca va fi ceva intre noi  atunci va depinde de noi  daca vor merge sau nu lucrurile. Spun ,dintr-o răsuflare. Știu că am fost nesimțită ,dar mi de pare că această femeie mă atacă în mod indirect.
—Mama, noi vom pleca . Iar când mă voi întoarce sper sa nu mai fi așa de frustrata de prietena mea. Hai sa mergem ,îmi spuse Damon și îmi cuprinde mana dreapta .

Ma uit spre Bonnie care îmi zâmbește forțat și ii întorc gestul. Rostesc un "o seara buna " și ieșim valvârtej pe ușă.

Pe tot parcursul drumului Damon își tot cere scuze pentru comportamentul mamei sale și nu pot sa spun decat că este ok.
Oare chiar așa groaznica sunt încât să nu mă placa ?

Heiaaaa. Buna frumoșilor. Am revenit. Este cred că cel mai lung capitol scris.  Vreau. Îmi spuneți păreri. Sa îmi dați sugestii. Sa îmi spuneți ce trebuie schimbat. Dar va rog. Spuneți ce credeți despre carte. Va pup si ne auzim curând ❤