My angel

You're my peace<3

> Damon pov.<

Dupa o asa seara frumoasa merg acasă ,conducând cu gândul la ea. Știu ,poate părea ciudat dar îi purtam în gând imaginea feței  sale perfecte. Nu o iubeam, asta era cert, dar ceva îmi spunea sa o fac. Sa o iubesc și sa o prețuiesc.  O voiam  pentru mine. Numai pentru mine. Poate părea  meschin, dar voiam ca doar eu sa fiu motivul zâmbetului său  demențial,  sa fiu singurul care ii simte fiecare forma a corpului, vreun sa o sărut. ..mult. Și vreau sa fie a mea. Dar deja mă gândesc la fantasme...

Parchez masina in fata asei masive in care am copilarit si deja ma rog sa nu am o discutie prea naspa cu mama. Faptul ca am fost adoptat m-a ajutat oarecum. Mereu parintii mei adoptivi, cand eu si sora mea faceam o boacana, o certau pe ea, spunandu-mi ca nu eu am fost de vina. Mereu au incercat sa ma tina cat mai mult la distanta de certuri si dojeneli. Si pentru ast anu am putut decat sa le multumesc.

Intru pe ușa masiva a casei și analizez living-ul.    Din bucătărie se aude sunete ca și Cum cineva ar găti.  Merg sa văd și o văd pe mama Cum pregătește doua cești de ceai. De mult nu am mai vazut - o pe mama în postura aceasta.

În copilărie nu am prins-o în aceasta postura decât maxim un an , apoi fiind nevoită sa plece cu tata în delegații iar mai apoi sa facă și ia parte de colosala corporație ce o dețineau împreună.  Însă,  în ciuda plecărilor dese , niciodată nu ne-a neglijat. Mereu au încercat sa  umple timpul petrecut împreună astfel încât sa nu le ducem lipsa pe perioadele plecării lor.

Îmi întinde o cana de ceai și îmi îndeamnă corpul sa se așeze pe un scaun.
Mă conformez și mă așez.  Iau o gura din ceaiul cald și las    căldura  acestuia sa mă învăluie. 

- Damon,  nu știu ce crezi despre ce S-a întâmplat în seara aceasta. Ce vreau sa Îți spun este... sa ai grija.  Îmi place  fata. Însă nu vreau sa suferi. Pana acum nu ti-am mai văzut aceasta licărire în ochi ... Și îmi e tare teama sa nu te pierd... Știu.  Poate părea absurd. Dar nu vreau sa suferi...

- Ți ești absurda. Cum îi poți interzice dreptul la fericire propriului tău copil ?
Rămân stana de piatra când îl simt pe tatăl meu în spate. Mă întorc și totodată   mă ridic în speranța că voi înțelege ce se întâmplă. 

-Dar nu asta fac...încearcă mama sa se scuze însă este iar întreruptă   de tata

- Ba da.  Încerci sa îl faci sa renunțe la ceva la care se vedere la o posta ca tine. Nu fi egoista. Măcar acum. Lasa-ma în pace sa își facă viața exact așa Cum își dorește.

Am rămas mut.  Era prima oară când se certau. Când aveau o discuție în contradictoriu.  Și era așa un sentiment straniu încât   nu știam ce sa spun. 

-Damon. Îmi pare rău dragule.  Nu vreau sa crezi ca vreau sa te influențez însă tu vei merge la facultate în  Franța.  Acolo este cel mai bun program de medicina din lume.  Relația voastră ar fi fără succes. 

-Mama. Cred ca sunt destul de mare încât sa îmi aleg singur facultatea și totodată persoanele cu care sa stau. Voi alege New York.  Și nu neapărat pentru ea. O fac pentru mine. 
Și plec  în camera mea lasandu-i în urma pe ai mei.  Poate va întrebați de ce merg la facultate la 24 de ani ? Ei bine..
Când am fost adoptat. .. Am fost dat în aceeași clasa cu sora mea. Nu mergeam la școală pana la acea vârstă așa ca...  A trebuit sa o iau  de la 0.

Merg în camera mea și îmi caut telefonul.
3 mesaje 
" Îți mulțumesc pentru seara ăsta.  Poate nu Îți dai seama dar, după mult timp... Am simțit ca trăiesc.  "

"  Sa nu te cerți cu mama ta. Oricât de multe ar spune, Îți vrea binele. "

"Sora ta e minunata. Mi-a dat cerere pe Twitter😂"

  Am început sa zâmbesc .  Presimt ca aceste doua superbe domnișoare se vor înțelege de minune.