Primul pas:~CINA~

52 6 0
                                    

Adele pov.

La naiba! Aveam mai multe emoții decât în prima zi de școală. I-am dat mii de mesaje în care îl imploram să îmi dea detalii despre întâlnire. Dar nu. Pe bune, e chiar încăpățânat.

Bunica râdea de mine de fiecare dată când ma vedea plimbandu-ma de colo colo . Am decis sa ma îmbrac intr-o rochiță mai vaporoasa. Nu știam dacă e romantic sau nu. Daca ieșim la restaurant sau nu stiu. Eram.... Emoționată ca dracu.

~Dupa doua ore~

Eram pe punctul de a face groapa in podea. Ati trecut vredata prin acele momente in care astepti cu nerabdare ceva si te pregatesti din timp...poate prea din timp si stai apoi mult timp asteptand savina acel moment asteptat. Stiu, ne pregatim asa pentru momentele cu adevarat importate si prioritare pentru noi , insa ma plictisisem si de plictiseala.

Telefonul incepe sa imi vibreze. Sigur este el. Cel putin ...asa credeam si asa voia inima sa cred insa era mama.

-Buna mama, ce faci ? spun plictisita si totusi u un ton linistitor.

-Bine ,draga mea. ce faci ?

-Ma pregatesc sa ies in oras .

-Cu cine? Este cineva nou ?

-Mama, suntem doar prieteni...

-Sa stii ca inca astept de la tine sa discuti cu Dylan. Nu puteti lasa totul balta, aveti o relatie..

-Mama, relatia mea cu Dylan s-a terminat in momentul in care a spus ca nu se mai poate. Eu nu astept dupa el sa revina la mine cand se plictiseste de viata de 'burlac'.

-Si acum vrei sa sari in bratele primului venit ?

-Mama, Damon este singurul care a reusit sa ma scoata din starea de cacat in care m-a adus Dylan. Nu vreau sa stau si sa sufar dupa cineva care crede ca nu va functiona .

-Cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine ? Adele, imi pare rau sa iti spun asta dar nu cred ca Damon este o influenta buna asupra ta.

-Mama, nici nu il cunosti. Stii ceva.... am ceva de rezolvat. Stai calma, voi veni acasa in curand. Voi reveni la viata deprimanta pe care obisnuiam sa o am". si am inchis.Deja aveam lacrimi in ochi.

Uram cand mama facea asa. Ma las pe pat in sezut si imi acopar fata cu mainile si incep sa plang. Sunt satula pana peste cap de faptul ca sunt controlata de parintii mei.

Simt o prezenta in camera si imi ridic privirea plina de lacrimi spre ochii ce ii adoram inca de pe peronul garii.Se aseaza in genunchi, imi ia fata in mainile sale si cu o privire ingrijorata ma intreaba :

- Esti bine ? Ce s-a intampat ?

-Am avut o mica cearta cu mama.. nimic important.

-Ce te face pe tine trista este important pentru mine, pentru ca e o sursa de tristete, iar chipul tau nu trebuie udat de lacrimi de tristete..

Imi sterge lacrimile si spune cu zambet spers pe fata:

-Imi vei spune cand vi putea , bine ?aprob usor din cap si zambesc . acum hai sa luam fata aceasta eleganta si sa o ducem la o cina , ce spui ?

-Sigur, insa vreau sa merg sa ma machiez, sigur arat groaznic.

-Nu , nu, doar iti stergi intreg machiajul. Vreau sa te vad frumoasa natural, te rog..

Merg in mica baie de pe hol si ma demachiez. Presimt ca va fi distractiv .

Buna dragilor. Imi cer mii de scuze ca nu am mai scris insa facultatea iti da mari batai de cap. va pup. sper sa revin in curand cu next. See'ya<3

My angelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum