Un inger decazut...pierdut in paranoie si durere.
Innecat intr-o mare de sange, iese acum la suprafata. Vede pentru prima data dupa mult timp cerul cu miile de stele si luna....o luna plina care parca incearca sa-i aline durerea cu lumina sa rece.
Trasaturile odata frumoase si bine conturate s-au pierdut si au lasat loc unui chip care nu dezvalui nici un fel de sentiment, poate doar o umbra de repulsie pentru omenire.
A incercat sa-i ajute si sa-i salveze, dar sunt prea orbi, nu au putut vedea bunatatea.
Acum e hotarat sa se razbune, principiile pe care le avea odata au disparut, le-a facut el sa dispara pentru ca acum sa arate de ce este in stare.
Vom plati cuvintele cu lacrimi si actiunile cu sange..fiecare dintre noi va fi pedepsit in functie de propriile fapte si ganduri.
Destinul lui a fost schimbat, frumusestea vietii sale a fost alungata cu o brutalitate inumana; si din trimis al luminii a ajuns slujitor al intunericului. Si totul pentru ce? Pentru niste nenorocite de fiinte umane ce l-au omorat?
Nu se merita nici cea mai mica osteneala pentru oameni...toti suntem sortiti gropii.
~Trimisa Intunericului~
CITEȘTI
I think in black
Short StoryDacă pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă, pentru a ne vedea sufletul apelăm la artă. Arta e oglinda sufletului
