M-am saturat ca persoanele care ajung atat de aproape de inima mea sa dispara in momentele cele mai urate din viata mea. Doare al dracu de tare cand toti pleaca dupa ce imi fac atatea sperante..
Pe langa atata durere fizica asta imi mai trebuia acum, sa pierd persoane si sa cedez si psihic.
Draga viata, daca toate persoanele din jurul meu sunt sortite aceluiasi destin, de ce ii apropii atat de mult? De ce nu ma lasi sa ma zbat singura intr-un abis plin de durere si singuratate? Ar fi mai putin dureros decat sa vad cum ii pierd pe rand!
Simt ca cedez din nou, dar imi amintesc ca in jurul meu sunt zeci de persoane care nu cunosc catusi de putin din adevarata eu. Inghit in sec, si opresc lacrimile ce ameninta sa cada dintr-un moment in altul.
Parca e un blestem abatut asupra vietii mele, dar sunt constienta ca nu pot face nimic sa schimb destinul.
Ating din greseala rana si simt cum incepe sa pulseze dureros.
Nu mai pot, dar stiu ca atunci cand voi deschide ochii voi afisa aceeasi masca, acum refacuta si cu un nou zambet.
~Locura esquizosfrenica~
CITEȘTI
I think in black
Short StoryDacă pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă, pentru a ne vedea sufletul apelăm la artă. Arta e oglinda sufletului
