Strada este o mulțime sugestionată, cu o existență spirituală care nu e nici normală, nici proprie. Iar resorturile ei - pasiunile cele mai tulburi, stările sufletești care cele dintâi și cele mai ușor scapă de sub controlul judecății și al voinței.
Demagogul e întotdeauna în acord cu dorinţele strigate ale străzii, dar tocmai de aceea în dezacord cu adevăratele nevoi ale colectivităţii, pe când omul de stat, de cele mai multe ori în dezacord cu strada, se găseşte aproape întotdeauna în acord firesc cu ritmul vieţii naţionale, pe care îl promovează.
Toți marii așezători de țară au fost lipsiți de dragostea și aplauzele mulțimii. E firesc. Căci toți acești oameni nu au căutat aplauzele mulțimii, ci binele acestia. A fost deci în toată atitudinea lor un efort care mergea către ființa întreagă a colectivității și care tocmai pentru aceasta călca prea des în picioare necazurile și poftele individuale care de fapt nici nu se suprapun cu marile nevoi ale națiunii.
CITEȘTI
I think in black
Short StoryDacă pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă, pentru a ne vedea sufletul apelăm la artă. Arta e oglinda sufletului
